Din păcate, într-o lume desacralizată, într-o Românie fără rădăcini (fiindcă se umblă la rădăcini), într-o Românie fără morală, în care toate dejecțiile verbale de la Untold sunt cultivate de tineri de o slabă calitate (fiindcă sunt și tineri de bună calitate), într-o Românie în care nu se mai citește, fiindcă toată lumea, atât tineri, cât și adulți, se exprimă în scris, pe internet, cu grave greșeli gramaticale, care pur și simplu crucifică frumoasa Limbă Română, într-o Românie fără cultură, este pericol mare ca Țara să dispară în neant.
Au fost țări mari și puternice, cu armate care au cucerit lumea, dar au dispărut de pe scena istoriei fiindcă nu aveau cultură. Cultura reprezintă, în fond, o combinație de cunoștințe generale și de specialitate, convingeri și norme sociale și religioase pe care le adoptăm, pe care le apărăm și am dori să le transmitem generațiilor viitoare. Pentru prima dată s-a vorbit despre cultură în Roma antică, în care miticul Cicero vorbea despre aceasta în contextul vremurilor de atunci. Desigur că astăzi, într-o lume globalizată, fiindcă aceasta este lumea în care trăim, toate tabelele de valori s-au rătăcit și s-au răsturnat, inclusiv tabela lui Mendeleev în care sunt clasificate elementele din natură. Cultura a trecut și la noi din galaxia Gutenberg în galaxia Marconi, iar computerul și inteligența artificială iau locul profesorilor universitari de altă dată și rup cultura în mii de bucățele transformând-o dintr-o oglindă fermecată în mii de cioburi.
Inteligența artificială transmite tinerilor cioburile fără să cunoască întregul. Nu poți citi bucăți din Pușkin sau Dostoievski, nu poți citi bucăți din Eminescu sau Blaga fără să cunoști întregul, fără să cunoști întreaga lor operă. Dacă dai drumul la motorul de căutare și pui numele Mihai Eminescu găsești un fragment dintr-o poezie care sună cam așa: „Și de-o fi să mă doboare / Brațul fiarei de ateu / Iau cu mine plânsul țării / Și i-L duc lui Dumnezeu”. Ca român, îmi pun întrebarea: unde este triada Mihai Eminescu, Lucian Blaga, Nichita Stănescu? Pulbere de stele… Dacă citim doar epitafurile de la mormintele lor și nu întreaga lor operă, nu înțelegem deloc cultura românească.
Din păcate, copiii și tinerii români nu mai învață la școală despre Martirii și Eroii Neamului și să ia ca model personal de dezvoltare acești oameni-eroi, acești oameni-martiri. Am văzut niște tineri care purtau o pancartă mare pe care era scris: „Gheboasă președinte”. Se observă în România că tinerii împărtășesc tot mai greu trăsăturile culturale ale părinților și bunicilor lor. Însă nu peste tot. Din fericire, am văzut la țară cum tinerii se mai îmbracă în straie populare, își cunosc eroii și martirii neamului și sunt mândri de aceștia. Am fost invitați la Zilele Stremțului, noi, cei de la ASTRA, și am văzut tineri remarcabili care mai păstrează tradiția și portul Neamului Românesc.
De fapt, noi, românii, suntem la porțile orientului și occidentului, în care cei doi mari poli culturali se întrepătrund. Din păcate, cultura din România este grav amenințată, fiindcă mai mult de jumătate din teatre, muzee și biblioteci riscă să fie desființate sau reorganizate. Majoritatea instituțiilor culturale din România au mai puțin de 50 de angajați, deci sunt în mare pericol. Mai bine să desființăm „covrigăriile”, vorba marelui actor, Victor Rebengiuc.
Suntem foarte aproape ca ministerul culturii naționale să se transforme în ministerul distrugerii culturii naționale. Salvați sufletele noastre, sufletele Poporului Român, de incultură!
dr. Mircea Frenţiu
(Blaj, Mica Romă)
