Cuvânt pastoral la începutul Postului Nașterii Domnului

♦ „De poți crede, toate sunt cu putință celui ce crede”

(Marcu 9, 23)

† LAURENŢIU,

DIN MILA LUI DUMNEZEU, ARHIEPISCOPUL SIBIULUI ȘI MITROPOLITUL ARDEALULUI

Cinului monahal, preacucernicilor protopopi și preoți și tuturor drept-credincioșilor creștini ortodocși din de-Dumnezeu-păzita noastră eparhie: har, milă, pace și spor întru toate de la Dumnezeu, iar de la noi, arhierească binecuvântare!

Iubiții mei fii sufletești,

Și în acest an, Dumnezeu și-a arătat spre noi milele Sale cele bogate și ne-a ajutat să ajungem la începutul Postului Nașterii Domnului, la această perioadă de pregătire duhovnicească pentru înțelegerea și trăirea tainei negrăite a venirii Fiului lui Dumnezeu în lume. Orice astfel de început de luptă duhovnicească este, pentru noi, deosebit de important și, de aceea, doresc să vă adresez, așa cum am făcut-o și anii trecuți, un scurt îndemn pastoral pentru a marca principalele elemente care trebuie să constituie pregătirea noastră pentru întâmpinarea Praznicului Nașterii Domnului.
Biserica a rânduit cele patru mari posturi de peste an ca pe niște perioade de timp unice, în care suntem chemați să dăm o mai mare atenție lucrării noastre interioare, pentru a întări astfel legătura noastră cu Dumnezeu și a ne pregăti să-L primim pe El în sufletele noastre.
Postul este un dar pe care ni-l face Dumnezeu, un ajutor mare pe care El ni-l dăruiește în mod special în această perioadă de timp, în străduința noastră de a împlini poruncile Lui și de a ne schimba viețile prin pocăință. Părinții Bisericii ne atrag atenția că, atunci când postim, nu noi facem ceva pentru Dumnezeu, ci Dumnezeu face ceva minunat pentru noi: El ne dă puterea și tot ajutorul în tot ceea ce vrem să facem pentru a ne apropia de El. Dumnezeu a rânduit ca Biserica să aibă aceste perioade deosebite în cursul unui an bisericesc, în care El să creeze pentru noi o ambianță, un mediu deosebit, în care să simțim mai mult prezența și ajutorul Său. Abținerea de la anumite alimente, dar și de la păcate, este exercițiul voinței noastre prin care noi descoperim acest mare ajutor dumnezeiesc dăruit nouă neîncetat de Dumnezeu, în negrăita Sa bunătate.
De aceea, orice perioadă de postire, orice post al Bisericii este o ocazie unică de a ne apropia de Dumnezeu și a gusta mai mult din dragostea Lui. Cele patru mari posturi de peste an sunt legate de sărbători importante ale Bisericii noastre. Postul Nașterii Domnului, alături de cel al Paștilor au fost, dintru începuturile creștinismului, perioadele de maximă intensitate a vieții duhovnicești și a apropierii de Dumnezeu. Părinții Bisericii ne arată și nouă, celor de astăzi, ce trebuie să facem atunci când postim pentru ca și noi să experiem, precum creștinii de altădată, marele ajutor al harului lui Dumnezeu.
Postul ne propune un program de viață. Prin el descoperim, la nivel individual, cât de benefică este abstinența în toate planurile vieții noastre, cât de mult ne ajută înfrânarea, cât de mult folos avem în urma renunțării la tot ceea ce ne împrăștie mintea, și cât de plini de bucurie devenim atunci când încetăm a mai săvârși păcate. Importanța postului se arată și la nivel comunitar, în viața fiecărei parohii. Întreaga comunitate e chemată să postească și, astfel, să se apropie, cu conștiință curată, prin Spovedanie, de Sfânta Împărtășanie.
Postul poate fi, pentru fiecare parohie, o ocazie unică de a participa cât mai des la Sfânta Liturghie. Noi știm că, încă din vechime, a existat, în comunitățile Bisericii primare, practica săvârșirii a 40 de Liturghii în această perioadă de postire înainte de sărbătoarea Nașterii Domnului. Creștinii primelor veacuri aveau conștiința că fiecare Sfântă Liturghie este Cina de Taină cea veșnică din Împărăția Cerurilor, la care puteau lua parte încă din lumea aceasta. La acest Ospăț ceresc suntem și noi chemați, astăzi, de Domnul nostru Iisus Hristos, în fiecare zi. Este un mare privilegiu a putea sta la masă cu El, căci, într-o astfel de ambianță deosebită, El ni se dăruiește pe Sine cu totul și ne face pe toți prieteni și apropiați ai Săi (Ioan 15, 15), dându-ne puterea și îndrăzneala de a vorbi liber cu El și a-I spune toate câte le avem pe suflet. Participând zilnic la această Cină de Taină cerească, ne dăm seama că nu vom putea niciodată să Îi mulțumim cum se cuvine pentru faptul că a dorit să creeze această ambianță unică pentru noi, că ne invită neîncetat, că se bucură atunci când ne așezăm, cu haina curată a conștiinței, cu El la masă, la acest Ospăț dumnezeiesc, și că ne primește să cinăm, împreună cu El, la ora fizică a lumii acesteia, pe care noi o stabilim, și nu El.
Câte daruri cerești ne aduce tuturor Sfânta Liturghie! Cât de important este să înțelegem că doar Sfânta Liturghie mai ține lumea aceasta! Bunătatea negrăită a lui Dumnezeu a pus totul în mâinile noastre. De noi, și de nimeni altcineva, depinde viitorul nostru. Tot răul ce se întâmplă în lume se petrece din cauza îndepărtării noastre de Dumnezeu. Doar în Casa Domnului, doar fiind împreună cu El, zilnic, la Cina Lui cerească, putem scăpa de ispitele celui viclean, ale ucigătorului de oameni, care răcnește neîncetat ca un leu, căutând pe cine să înghită.

Iubiți credincioși,

În toate încercările vieții noastre avem această șansă unică, precum tatăl copilului care avea duh mut, din Evanghelia Sfântului Marcu, de a ne adresa Mântuitorului stând cu El la masă, la Cina Lui cea de Taină, spunându-I: „Te rugăm, ajută- ne, fiindu-ți milă de noi” (Marcu 9, 22). Și, fiind și noi, acum, încredințați de către El, că toate sunt cu putință celui care crede – adică toate cererile ni se vor împlini dacă ne vom alipi cu întreaga noastră ființă de El și dacă vom păzi poruncile Lui -, să strigăm și noi, astăzi, nu doar prin cuvinte, cât mai ales prin fapte: „credem, Doamne, ajută necredinței noastre!” (Marcu 9, 23).
Dacă în fiecare parohie va fi Liturghie zilnic și dacă vor fi creștini care să cheme din adâncul sufletului și cu smerenie, precum tatăl din Evanghelie, ajutorul lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu va interveni pentru noi și ne va izbăvi de toate relele ce stau să vină asupra noastră.
Cu aceste gânduri în suflet, adresez îndemnul nostru părintesc, atât preoților, cât și credincioșilor din cuprinsul eparhiei noastre, ca și în acest post al Nașterii Domnului să ne străduim să participăm cât mai des la Sfânta Liturghie, pentru a împlini, și în acest an, patruzecimea mulțumirii pe care o datorăm lui Dumnezeu.

Al vostru, al tuturor, de tot binele voitor şi rugător către Domnul,

† dr. Laurențiu Streza,
Arhiepiscopul Sibiului
și Mitropolitul Ardealului