
Pe 21 ianuarie era ziua de naştere a mult regretatului istoric, arhivist, scriitor şi om al cetăţii Vasile Lechinţan. Dacă trăia, anul acesta ar fi împlinit 76 de ani. Dar drumul vieţii pământeşti a fost altul. Pe 9 iulie 2024, se împlinesc trei ani de la trecerea sa în eternitate. Întru cinstirea memoriei sale, republicăm articolul de faţă. În veci, pomenirea sa!
*
Deşi nu a fost locuitor al judeţelor Covasna şi Harghita şi nici nu a fost angajat al instituţiilor sau asociaţiilor culturale româneşti din aceste judeţe, dr. Vasile Lechinţan a fost unul dintre cei mai valoroşi şi statornici cercetători ai istoriei românilor din judeţele Covasna şi Harghita şi a convieţuirii acestora cu secuii/ungurii. Preocuparea sa pentru cercetarea românilor din această parte de ţară a început imediat după decembrie 1989, cu articolele publicate în „Vatra Românească” de la Cluj-Napoca şi „Românul” de la Bucureşti, referitoare la deznaţionalizarea românilor (şi a mai multor neamuri) în vechile scaune secuieşti şi la crime de război colective comise asupra românilor din cele două judeţe, după Dictatul de la Viena, dar şi despre români şi secui aflaţi adeseori de aceeaşi parte a baricadei pentru realizarea ideilor de umanitate şi armonie interetnică.
După instituţionalizarea activităţii de cercetare a istoriei şi culturii locale şi regionale din Arcul Intracarpatic, activitate care a prins contur şi consistenţă, mai ales după înfiinţarea Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei şi a instituţiilor culturale profesioniste, precum Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, instituţiilor de cultură subordonate Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei, precum Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” din Sfântu-Gheorghe şi Centrul Cultural „Miron Cristea” din Miercurea-Ciuc şi asociaţiile culturale cu profil de cercetare, precum Centrul European de Studii Covasna – Harghita, colegul Vasile Lechinţan a devenit cel mai statornic colaborator al acestor instituţii. Aproape 30 de ani a participat la majoritatea manifestărilor cultural-ştiinţifice, devenite tradiţionale: Sesiunea Naţională de Comunicări Ştiinţifice Românii din sud-estul Transilvaniei. Istorie, cultură, civilizaţie”, Zilele „Andrei şaguna”, „Miron Cristea”, „Nicolae Colan”, alte simpozioane, colocvii şi dezbateri pe teme de istorie şi cultură românească din sud-estul Transilvaniei. A făcut parte din grupul de iniţiativă şi din colegiul de redacţie ale anuarului „Angvstia”, iar apoi a fost membru al colegiului de redacţie al publicaţiei „Acta Carpatica”, anuarul românilor din sud-estul Transilvaniei. Este iniţiatorul, alături de Ana Grama şi Ioan Lăcătuşu, al Grupului de cercetare „I.I. Russu”, pentru studiul sud-estului Transilvaniei, formulă instituţională care contribuie la îmbunătăţirea activităţii de cercetare desfăşurată de ani de zile de un grup de specialişti din principalele centre culturale ale ţării şi din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş.
O activitate de cercetare extinsă, cuprinzătoare, laborioasă şi riguroasă, îmbinată cu eforturi deosebite şi cu o determinare exemplară, a realizat Vasile Lechinţan, împreună cu Ioan Lăcătuşu şi Violeta Pătrunjel, la redactarea volumului de sinteze monografice Românii din Covasna şi Harghita. Istorie. Biserică. Şcoală. Cultură, lucrare elaborată din iniţiativa şi cu purtarea de grijă a PS Ioan Selejan, azi Mitropolit al Banatului, prin colaborarea preoţilor, profesorilor, a altor intelectuali din cele două judeţe şi a unor cunoscuţi cercetători din Bucureşti, Cluj-Napoca, Sibiu şi Târgu-Mureş. Volumul prezintă, într-o formă sintetică, comunităţile româneşti din Covasna şi Harghita, din punct de vedere geografic, arheologic, istoric, cultural, etnografic şi eclezial, cuprinzând istoria bisericilor, şcolilor, instituţiilor, publicaţiilor şi asociaţiilor culturale, a personalităţilor născute sau care au activat în aceste localităţi, aspecte ale legăturilor comunităţilor locale cu românii din întreg spaţiul transilvan şi cu cei de peste Carpaţi, momente ale convieţuirii interetnice, monumentele istorice şi cele de for public şi alte urme ale trecutului.
Împreună cu colegii de la Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” şi Centrul European de Studii Covasna – Harghita, din Sfântu-Gheorghe, Vasile Lechinţan a sprijinit înfiinţarea şi activitatea editurilor „Eurocarpatica” şi „Grai Românesc”, a publicaţiilor „Grai Românesc” – Foaie de spiritualitate ortodoxă editată de Episcopia Ortodoxă a Covasnei şi Harghitei -, a Buletinului Ligii Cultural-Creştine „Andrei şaguna”, fiind un colaborator apropiat al celorlalte publicaţii din zonă: „Condeiul ardelean” şi „Mesagerul de Covasna” din Sfântu-Gheorghe, „Informaţia Harghitei” din Miercurea-Ciuc, „Cuvântul liber” din Târgu-Mureş.
Istoricul Vasile Lechinţan a îngrijit şi a redactat (împreună cu Ioan Lăcătuşu) prefeţele la zece volume, printre care se află reeditarea lucrărilor: I.I. Russu, Românii şi secuii, Gheorghe Popa-Lisseanu, Originea secuilor şi secuizarea românilor, Nicolae Iorga, Despre secui şi rostul lor între români, Strană de strigăt românesc, proiectul interbelic al „reromânizării secuizaţilor”, de Octavian M. Dobrotă, Academicianul Horia Colan la 90 de ani: o sărbătoare a lumii academice clujene, Viaţa publică din Sfântu-Gheorghe – Covasna (1919-1989). Cronologie, de Ioan Lăcătuşu, Profesioniştii noştri, 11. Istoricul Gelu Neamţu la 75 de ani, ediţie îngrijită împreună cu istoricul Vasile şt. Tutula ş.a.
Arhivistul şi cercetătorul Vasile Lechinţan a publicat peste 40 de studii şi recenzii referitoare la istoria românilor din fostele scaune secuieşti şi convieţuirea acestora cu secuii/maghiarii, printre care mai multe conscripţii inedite cu românii din scaunele secuieşti din perioada 1614-1787, patru studii privind Limba română în viaţa secuilor de-a lungul secolelor (până la 1918), lucrări care pun în evidenţă influenţa Limbii Române asupra vocabularului şi vieţii secuilor de-a lungul secolelor, realitate care este atestată de numeroase documente de epocă şi unanim acceptată şi demonstrată de lingviştii unguri şi români. Un număr însemnat de studii, purtând semnătura istoricului Vasile Lechinţan, se referă la istoria locuitorilor din fostele scaune secuieşti, redactate pe baza unor surse arhivistice inedite, precum: Corespondenţă de la românii din secuime în „Gazeta Transilvaniei”, Aspecte inedite ale structurii confesionale româneşti din scaunul Odorhei în ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea, Secuii în Moldova şi Ţara Românească la 1857, Români odorheeni la Scaunul de judecată în secolul al XVII-lea, Un căpitan necunoscut al lui Mihai Viteazul în Odorheiul Secuiesc, Pagini din presa maghiară despre români, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Un loc distinct îl ocupă studiile şi recenziile care conţin răspunsuri, din perspectivă românească, la unele lucrări ale istoricilor maghiari, inclusiv la Istoria „ţinutului Secuiesc”, redactată de autori maghiari, cu sprijinul Academiei Maghiare de ştiinţe, apărută la Odorheiul-Secuiesc în anul 2016, precum şi la manualul de Istoria Secuimii, editat de Consiliile Judeţene Harghita şi Covasna, în 2012, lucrări care continuă să prezinte istoria unui „ţinut Secuiesc” exclusiv maghiar/secuiesc, fără să citeze lucrările referitoare la românii din secuime, şi în care problema maghiarizării românilor din zonă este trecută cu vederea, minimalizată sau prezentată ca un proces firesc, natural, iar interferenţele româno-ungureşti nu se bucură de atenţia cercetătorilor unguri. Aceste lucrări de istoria secuilor sunt redactate pentru a constitui argumente pentru dezideratele politice actuale: obţinerea autonomiei pe criteriul etnic.
Dintre lucrările nepublicate, aflate în arhiva Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, menţionăm: Cronologie istorică – Sfântu-Gheorghe (Sângiorgiu) – 550 de ani de atestare ca oraş (împreună cu Ioan Lăcătuşu şi Vasile Stancu) şi Românii din fostele scaune secuieşti în presa românească din Transilvania, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX. Dar cel mai important aspect este modul cum a realizat toate aceste lucrări: cu acribie ştiinţifică, cu o dăruire exemplară, de multe ori, lăsând deoparte lucrările sale şi neglijând unele probleme de sănătate.
Continuând cercetările întreprinse de Nicolae Iorga, Gheorghe Popa-Lisseanu, Sabin Opreanu, I.I. Russu, Ioan Ranca, Ana Grama, Ioana Cristache-Panaint ş.a., istoricul Vasile Lechinţan este astăzi unul din cei mai avizaţi cunoscători şi cercetători a istoriei românilor de la izvoarele Oltului şi Mureşului.
Membru al Cercului de cercetători „Ion I. Russu” de la Sfântu-Gheorghe, Vasile Lechinţan s-a implicat, aşadar, de peste 30 de ani, din îndemn propriu, cu o rară generozitate şi o exemplară solidaritate, în activitatea de cercetare a istoriei, culturii şi spiritualităţii româneşti din Arcul Intracarpatic. În lucrarea Românii din Covasna şi Harghita. Istorie. Biserică. Şcoală. Cultură, apărută la Editura „Grai Românesc”, din Miercurea-Ciuc, în anul 2003, împreună cu ceilalţi autori, Vasile Lechinţan abordează pe larg rolul bisericii strămoşeşti şi a şcolii confesionale în păstrarea şi afirmarea identităţii româneşti, personalităţile şi patrimoniul creat de români de-a lungul vremii în această parte de ţară, precum şi problematica iobagilor români din fostele scaune secuieşti, miile de români cu numele lor maghiarizate, constituind „personajele principale” ale volumului. Dezmoşteniţi de identitatea lor românească, marginalizaţi şi supuşi unor practici intolerante, majoritatea acestora, de-a lungul secolelor, au fost nevoiţi să treacă la altă etnie şi la alte confesiuni. Cei rămaşi statornici în „legea românească”, astăzi sunt mai mulţi în cimitire decât în vatra localităţilor. În aceste condiţii, ştergând colbul de pe documentele vremii, Vasile Lechinţan şi colegii săi i-au readus în circuitul public, „reînviindu-i” pentru generaţiile prezente şi viitoare. Om al arhivelor, al documentului, Vasile Lechinţan a evitat să se hazardeze pe terenul speculaţiilor, oferind prin studiile sale o reconstituire pozitivistă a istoriei românilor din Arcul Intracarpatic.
Istoricul, publicistul şi liderul civic Vasile Lechinţan este autorul câtorva sute de articole apărute în presa locală, regională şi naţională, în perioada 1991-2019, referitoare la o gamă largă de subiecte, de cel mai mare interes pentru istoria şi prezentul României, în general, şi al românilor din sud-estul Transilvaniei şi convieţuirea lor cu secuii/maghiarii, în mod special.
Nu a fost eveniment mai important care a adus grave prejudicii patrimoniului public, Limbii Române şi simbolurilor naţionale, adevărului istoric referitor la dăinuirea românească în Transilvania şi convieţuirea cu celelalte minorităţi naţionale, faţă de care Vasile Lechinţan să nu ia poziţie fermă, demnă şi, întotdeauna, temeinic argumentată, în modalităţi publicistice diverse, respectiv: interviuri, documentare, memorii, scrisori deschise. Este impresionantă solidaritatea cărturarului patriot Vasile Lechinţan faţă de toate demersurile societăţii civile româneşti din judeţele Covasna şi Harghita: adunări publice, marşuri, proteste, scrisori deschise, memorii ş.a., demersuri întreprinse pentru combaterea proiectelor de autonomie teritorială pe criteriul etnic, pentru înlăturarea cazurilor de discriminare a românilor numeric minoritari din cele două judeţe, pentru abrogarea unor legi nedrepte, precum Codul Administrativ, retrocedarea ilegală a unor clădiri construite din fonduri publice etc. A fost şi alături de românii din judeţele Covasna şi Harghita prin oferirea de copii după documente autorilor de lucrări monografice şi autorităţilor publice locale, sprijinirea doctoranzilor din cele două judeţe, în perioada studiilor doctorale, publicarea articolelor autorilor din zonă în revistele culturale clujene, semnalarea unor noutăţi editoriale referitoare la Transilvania şi Arcul Intracarpatic, participarea la lansări şi prezentări de cărţi semnate de intelectuali din cele două judeţe, oferirea de ajutor în probleme cotidiene, dintre cele mai diverse (de la procurarea de medicamente la găzduirea în apartamentul său).
Modul său exemplar de raportare la problematica specifică a dăinuirii româneşti în Arcul Intracarpatic rămâne o pildă demnă de urmat pentru generaţiile viitoare. Până acum, pe lângă respectul, stima şi preţuirea pe care i le acordăm, l-am cinstit simbolic prin acordarea mai multor diplome de merit şi de excelenţă, a medaliei „Crucea Munţilor”, acordată de IPS Ioan, cu ocazia aniversării a 20 de ani de la înfiinţarea Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei, a Premiului I.I. Russu pentru studiul sud-estului Transilvaniei, ediţia 2019, editarea volumului Profesioniştii noştri. Istoricul Vasile Lechinţan la 70 de ani, iar după trecerea sa la cele veşnice, acordarea premiului „Vasile Lechinţan” unor cercetători care îi continuă opera. Cu expertiza cunoscută şi recunoscută, cu puterea sa de muncă impresionantă şi cu dragostea sa nemărginită faţă de istoria şi valorile naţionale şi faţă de dăinuirea românească în Curbura interioară a Carpaţilor, mereu tânărul arhivist şi istoric Vasile Lechinţan va rămâne în mentalul colectiv românesc acel cercetător vrednic, prieten al românilor din „inima” României.
Vasile Lechinţan este autor şi coautor a peste 50 de volume de istorie, etnografie şi proză, a peste 60 de studii şi comunicări în reviste de istorie şi de cultură şi în volume colective, al sutelor de articole în presa locală de la Cluj-Napoca, Sfântu-Gheorghe, Bistriţa, Miercurea-Ciuc, Târgu-Mureş şi interviuri pe teme majore, în mod deosebit, în „Formula AS” de la Bucureşti (despre Lexikon-ul maghiar apărut la Budapesta în 18 volume şi care îi denigrează pe români şi omite momente importante din istoria românească); despre Marea Unire din 1 Decembrie 1918; despre retrocedările de imobile din Transilvania; despre legea retrocedării arhivelor confesionale etc. În acelaşi timp, Vasile Lechinţan s-a afirmat ca un publicist redutabil, prin activitatea desfăşurată ca redactor-şef al revistei „Iancule Mare”; membru în comitetul de redacţie al revistelor clujene „Oraşul”, „Viaţa Transilvaniei” şi „Astra clujeană”, a unor publicaţii ştiinţifice din Arcul Intracarpatic: „Angvstia”, „Acta Carpatica”, Almanahul „Grai Românesc” şi editor de lucrări literare şi istoriografice.
Dintre numeroasele studii referitoare la românii din fostele scaune secuieşti şi la relaţiile secuilor cu românii putem enumera: Orban Balazs despre români în lucrarea A szekelyfőld leirasa… (Descrierea ţinutului secuiesc…), Aspecte inedite ale structurii confesionale româneşti din scaunul Odorhei în ultimele decenii ale veacului al XVIII-lea, Corespondenţă de la românii din Secuime în „Gazeta Transilvaniei” din 1899 (coautor), Incitarea secuilor prin presa maghiară din Cluj şi Debreţin la 1848-1849, Limba română în viaţa secuilor de-a lungul secolelor (până în 1918), Un căpitan necunoscut al lui Mihai Viteazul la Odorheiu Secuiesc, Secuii în Moldova şi Ţara Românească la 1857. Paşapoarte eliberate în Odorheiu Secuiesc, Aspecte ale relaţiilor secuilor cu românii în dezbaterile Congresului Secuiesc ţinut în 1902 la Tuşnad, Români odorheeni la Scaunul de judecată în secolul al XVII-lea, Românii în publicaţia „Szekely Nemzet” din Sfântu Gheorghe (1886-1887), Viaţa cotidiană în Gheorgheni în perioada interbelică, editarea (în calitate de colaborator) a volumelor: Octavian Dobrotă, Strană de strigăt românesc. Proiectul interbelic al „reromânizării secuizaţilor”, Editura „Eurocarpatica”, Sfântu-Gheorghe, 2013, ediţie îngrijită de Ioan Lăcătuşu şi Vasile Lechinţan; Nicolae Iorga despre secui şi rostul lor între români, Editura „Eurocarpatica”, Sfântu-Gheorghe, 2014, volum îngrijit de Ioan Lăcătuşu, prefaţă de Vasile Lechinţan; Ion I. Russu, Românii şi secuii, ediţia a III-a, îngrijită şi prefaţă de Ioan Lăcătuşu şi Vasile Lechinţan, Cuvânt înainte de Ioan Opriş, Editura „Eurocarpatica”, Sfântu-Gheorghe, 2019.
Istoricul Vasile Lechinţan este, în mod fericit, completat de publicistul cu o largă recunoaştere, autor al sutelor de articole şi interviuri în presa locală, regională şi naţională, pe teme majore, de mare actualitate pentru interesul naţional. Prin activitatea de istoric, publicist, lider de opinie, Vasile Lechinţan a fost o personalitate care s-a bucurat de o largă notorietate în Cluj, în Transilvania şi la nivel naţional.
Informaţiile din volumul colecţiei „Profesioniştii noştri”, fiecare în parte şi toate împreună, redau, sintetic şi credibil, profilul profesional şi moral al „profesionistului nostru” Vasile Lechinţan, care şi-a câştigat pe merit, prin realizările sale, prin nobleţe sufletească, prin trăirea-i patriotică autentic românească, un loc în galeria personalităţilor care au apărut în prestigioasa colecţie sus-menţionată, „Profesioniştii noştri”.
(Acest text a fost preluat şi actualizat din Prefaţa volumului dedicat istoricului şi arhivistului dr. Vasile Lechinţan,
la împlinirea frumoasei vârste de 70 de ani, volum apărut în Colecţia „Profesioniştii noştri”,
din cadrul Editurii „Eurocarpatica”, din Sfântu-Gheorghe, Covasna)