De multe ori se vorbeşte despre perioada Postului Mare ca despre una specială în viaţa Bisericii: mai mult timp pentru rugăciune, înfrânare în diverse sfere ale vieţii, o atenţie sporită la propria stare duhovnicească.
Pentru ca să petrecem Postul cu Hristos şi ucenicii Săi, dar nu să-l transformăm într-o lună şi jumătate de dietă aspră şi inutilă, vă recomandăm să urmaţi câteva reguli importante:
1. Bucuraţi-vă pururea!
«Bucuraţi-vă pururea. Rugaţi-vă neîncetat. Daţi mulţumire pentru toate» (1 Tesaloniceni 5:16-18) – sfatul înţelept al apostolului fiind şi mai actual şi relevant în zilele Postului Mare.
Este mare şi pericolul de a cădea în disperare: „Cum pot trăi fără mâncare bună! Acum nu voi avea parte de divertisment! Ce slujbe lungi ne aşteaptă!” – în timp ce nici motive pentru deznădejde nu există. Durata lungă a slujbelor – e o posibilitate în plus de a reflecta la locul omului în veşnicie şi, totodată, posibilitatea de a simţi unitatea în rugăciune cu alţi creştini, dar şi comunicarea cu Dumnezeu însuşi.
Alte afirmaţii adesea întâlnite ar fi: „Eu nu pot ţine postul după rânduiala existentă. Nu pot participa la toate slujbele. Mă sustrag lucrurile lumeşti”. Un lucru cunoscut parcă de noi toţi, dar de aceasta nu mai puţin adevărat: amintiţi-vă că Dumnezeu nu are nevoie de stomacul şi picioarele noastre, ci de inima noastră, El vede în noi dorinţa sinceră de a-I sluji, şi ne vede slăbiciunile.
Iată această amintire constantă despre Dumnezeu – şi va fi bucuria noastră neîncetată în El.
2. Rugaţi-vă neîncetat!
Desigur, că nu trebuie să devenim pe parcursul postului toţi isihaşti, dar să încercăm să fim mai aproape cu jumătate de pas de ideal, ar fi posibil. Rugăciunii ar trebui să-i acordăm puţin mai mult timp, decât o facem de obicei. Cu o mai mare atenţie să fim la slujbe – uneori poate ar fi necesar să luăm o carte cu textele Sfintei Liturghii. Cu o atenţie sporită să ne îndeplinim pravila, să ne ridicăm de la calculator cu o jumătate de oră mai devreme, pentru a avea mai mult timp pentru rugăciunile de seară. Să adăugăm rugăciunea Sfântului Efrem Sirul. Dacă petrecem mult timp pe drum, să ascultăm sau să citim în acest răstimp Psaltirea. Iar rugăciunea lui Iisus să ne devină arma de bază în lupta cu numeroasele ispite: iritarea, furia, disperarea.
3. Rugăciunea în Biserică
Grijile casei, drumul către casă în timpul traficului din orele de vârf, problemele la locul de muncă – chiar dacă noi am reuşit să ne organizăm astfel viaţa ca să consumăm doar alimentele permise, să ne facem zilnic pravila de rugăciune, de la toate acestea adesea obosim foarte mult. Şi aici în ajutor ne vine Biserica. În mănăstiri, şi în multe parohii din oraşele mari, în perioada Postului Mare slujbele se săvârşesc zilnic, dimineaţa şi seara. Ar merita după posibilitate, înainte sau după programul de muncă, să intrăm pentru puţin timp în biserică şi să asistăm la o parte a slujbei. Aceasta ne-ar ajuta mult pentru stabilirea unei stări sufleteşti complet diferite. Iar pentru unele slujbe din Postul Mare nu ar fi rău şi să plecăm puţin mai devreme de la serviciu. Acestea sunt – Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul în primele patru zile ale Postului Mare, slujbele din Săptămâna Patimilor. Cel puţin o dată pe parcursul postului ar fi bine de participat la Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite – apropo, în unele biserici ea se face şi seara.
4. «Uşile pocăinţei deschide-mi mie, Dătătorule
de viaţă!»
Este bine cunoscut că de post nu are nevoie Dumnezeu, doar noi. Postul Mare este format din două părţi: Patruzecimea şi Săptămâna Patimilor. Prima parte – este timpul de pocăinţă, şi a doua – timpul de purificare, pregătire pentru Paşti. Nu în zadar biserica de două ori în Postul Mare ne propune lectura Canonului Sfântului Andrei Criteanul. Nu în zadar auzim în Biserică în fiecare duminică din Postul Mare: «Uşile pocăinţei deschide-mi mie, Dătătorule de viaţă!». Cu bună ştiinţă Biserica, cu trei săptămâni înainte de Postul Mare, ne cheamă la pocăinţă: prin parabola fariseului şi a vameşului, a fiului risipitor, şi prin amintirea Judecăţii de Apoi şi a alungării lui Adam din Rai. Dacă nu intenţionezi să te căieşti de viaţa şi faptele tale, nu are niciun rost nici postirea, va fi doar o risipă de sănătate.
5. Ai grijă de sănătatea ta!
Apropo de sănătate. Dacă în timpul postului îţi apar problemele de sănătate, gradul de abstinenţă ar trebui să fie imediat discutat cu duhovnicul. Nu poate fi vorba de niciun post după rânduiala din pravilă, în cazul unor boli a sistemului digestiv sau a metabolismului. În condiţiile moderne, chiar şi în mănăstiri, nu se posteşte doar cu mâncare uscată, nu-l va judeca Dumnezeu nici pe mireanul care are grijă şi de starea sănătăţii sale. Nici într-o modalitate nu ne va apropia de Dumnezeu ulcerul dobândit din râvnă peste puteri, dar poate chiar şi ne va îndepărta, căci e prea fin hotarul între o dorinţă reală de ascultare faţă de pravile şi mândria pentru propriul efort.
6. Uită-te în farfuria ta!
„Vanitatea postirii” este periculoasă şi merge la braţ cu condamnarea. Fratele tău mănâncă peşte în prima săptămână a Postului Mare, în timp ce tu stai pe pâine şi apă? Nu e treaba ta. El bea lapte, dar tu nici zahăr nu pui în ceai? Tu nu ai de unde să cunoşti caracteristicile organismului său. A mâncat o crenvuşcă şi a doua zi a mers la împărtăşire, atunci când tu ţii post euharisic început înainte de Priveghere? Este hotărârea sa şi a duhovnicului său, care i-a permis împărtăşania. „Vanitatea nepostirii” ne aduce în faţă şi un alt personaj actual, fariseul care se mândreşte că nu e vameş. El nu foloseşte untdelemn – în schimb eu fac o sută de metanii înainte de somn! El nu consumă deloc alcool – în schimb eu mă căiesc în fiecare duminică!
7. Nu numai cu pâine va trăi omul
Şi în genere, mai puţin să discutăm despre alimente. Nu contează cât de ştiut nu ar fi acest adevăr, totuşi îl vom repeta în perioada Postului Mare – nu este doar o schimbare a regimului alimentar. Vegetarienii nu mănâncă niciodată produse animaliere şi de Dumnezeu aceasta nici nu-i apropie, nici nu-i îndepărtează. Continuarea versetului «ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu», este perfectă pentru perioada Postului Mare, când lecturii Sfintei Scripturi – a Cuvântul lui Dumnezeu – i se acordă o atenţie deosebită. Pentru Postul Mare ar fi posibilă recitirea întregii Evanghelii. De asemenea, în această perioadă în biserici se citeşte zilnic Vechiul Testament. Este util a se citi din Sfinţii Părinţi – „Scara Raiului”, „Filocalia, tâlcuiri la Evanghelie”.
8. Grăbiţi-vă să faceţi fapte bune
Ar fi bine să învăţăm şi să combinăm scăderea interesului faţă de conţinutul farfuriilor ale altor oameni cu o sporire a atenţiei faţă de aproapele nostru în general. Acordând o atenţie sporită la propria stare spirituală, nu ar trebui să devenim indiferenţi faţă de ceilalţi. Mesajul Postului ar trebui să meargă înspre cultivarea ambelor virtuţi – iubirea faţă de Dumnezeu şi iubirea faţă de aproapele. Sfântul Ioan Gură de Aur ne îndeamnă ca banii economisiţi pe mâncarea de post să-i folosim la ajutorul celor nevoiaşi. Din câteva prânzuri de post s-ar putea cumpăra mănuşi pentru un cerşetor ce îngheaţă sau o jucărie pentru casa de copii. Nu este necesar în timpul postului să întrerupem comunicarea şi cu cei care au nevoie de sprijinul nostru, o prietenă însărcinată, un vecin în suferinţă, o rudă singuratică. Conversaţia cu ei la un ceai nu este o distracţie, dar un ajutor pentru aproapele nostru.
9. Iubirea de oameni fără de încercarea să le fim mereu pe plac
„Hai să ne întâlnim vineri după serviciu într-o cafenea” – te invită o prietenă, şi iată deja ai comandat împreună cu ea o prăjitură, doar nu poţi să o superi! „Vino în vizită sâmbătă seara” – te invită vecinii, şi nu mai mergi la slujbă, în loc să-ţi ceri scuze şi să amâni pentru un timp mai târziu sau pentru seara de duminică. „Mănâncă o bucată de pui, de altfel mă supăr” – te îndeamnă o rudă, şi s-ar putea cu respect să refuzi, dar nu o faci, deşi să te ascunzi după falsa nedorinţă de a merge la un conflict nu mereu înseamnă să dai dovadă de iubire faţă de aproapele. Pentru a ne elibera de această patimă de a fi plăcuţi altora, ne putem aminti de sfatul dat de Cuviosul Paisie Aghioritul: „Noi trebuie să ascundem propria postire, ca să nu ne postim de văzul lumii, dar postul bisericesc – este o trăire şi o mărturisire a credinţei. Noi nu trebuie doar să-i respectăm pe alţii, dar şi să tindem ca şi pe noi şi credinţa noastră să
fie respectată”.
10. Să-l urmăm pe Hristos
Şi în cele din urmă, cea mai importantă regulă a Postului Mare – să nu uităm pentru ce există această perioadă. Postul Mare este timpul aşteptării Învierii Mântuitorului. Dar nu o simplă aşteptare, ci una de acţiune. Vom încerca să trecem cele patruzeci de zile împreună cu Hristos, să venim la mormântul lui Lazăr, cu Domnul să intrăm în Ierusalim, Îl vom asculta în Biserică, ne vom împărtăşi împreună cu apostolii la Cina cea de Taină, îl vom urma în ducerea Crucii spre Golgota, unde ne vom alătura suferinţei Maicii Domnului şi ucenicului iubit… În cele din urmă, împreună cu mironosiţele ne vom apropia de mormântul deschis şi din nou vom trăi bucuria: Nu este aici. Hristos a înviat!
Pr. Nicolae Iulian Bota, Parohia Crasna, ROMÂNIA
