25 martie (†) BUNA VESTIRE

În zilele acelea Elisabeta, soţia lui Zaharia, a zămislit şi s-a tăinuit pe sine cinci luni, zicând: Astfel mi-a făcut mie Domnul în zilele în care a socotit să ridice dintre oameni ocara mea.
Iar în a şasea lună a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, către o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele Fecioarei era Maria.
Şi, intrând Îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei! Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui şi cugeta în sine: Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta? Şi Îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Şi, iată, vei lua în pântece şi vei naşte Fiu şi vei chema numele Lui, Iisus. Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt Se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său. Şi va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi Împărăţia Lui nu va avea sfârşit.
Şi a zis Maria către Înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat? Şi, răspunzând, Îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu Se va chema.

Iată, Elisabeta, rudenia ta, a zămislit şi ea fiu la bătrâneţea ei, şi aceasta este a şasea lună pentru ea, care se numea stearpă. Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă. Şi a zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău! Şi Îngerul a plecat de la ea. (Luca I, 24-38)
Ne punem întrebarea de ce s-a tăinuit Elisabeta? Elisabeta s-a tăinuit din cauza tulburării lui Zaharia. Sau s-a ascuns de rușine, pentru că fusese cunoscută de Zaharia. Astfel, Elisabeta s-a ascuns din cauza vârstei. Dar vedeți, Moise nu a scris referindu-se la Sara că s-a tăinuit, atunci când, la nouăzeci de ani, l-a născut pe Isaac, nici de Rebeca, însărcinată cu gemeni. Elisabeta s-a ascuns timp de cinci luni, până când pruncul său avea să se dezvolte destul de mult încât să salte înaintea Domnului (Luca 1, 41), dar și pentru că Maria era pe cale să primească vestea cea bună a nașterii Mântuitorului.
Elisabeta, care fără îndoială își dorea prunci, cinci luni s-a tăinuit pe sine. Care a fost motivul pentru aceasta, dacă nu smerenia? Căci există o vârstă recomandată pentru orice lucru și ce este potrivit la o vârstă este nepotrivit la o alta, iar schimbarea vârstei schimbă de obicei natura fiecărei fapte… Ea, care odată a tăinuit că a zămislit un fiu, a început să fie încrezătoare, pentru că purta în pântece un prooroc, ea care s-a rușinat înainte de a fi binecuvântată, ea care se îndoise înainte de a fi întărită. Că iată – a zis ea – cum veni la urechile mele glasul salutării tale, pruncul a săltat de bucurie în pântecele meu (Luca 1, 44). Astfel a strigat cu glas mare când a înțeles venirea Mântuitorului, pentru că a crezut în nașterea dumnezeiască. Nu avea de ce să se rușineze atunci când a acceptat nașterea proorocului ca pe o naștere dăruită, nu dorită.
Gavriil înseamnă tăria Domnului. Pe bună dreptate a strălucit cu un asemenea nume, întrucât prin mărturia sa a fost martorul nașterii lui Dumnezeu după trup. Proorocul a spus aceasta în psalm: Cine este acesta Împăratul slavei? Domnul Cel tare şi puternic, Domnul Cel tare în război (Psalm 23, 8). Este fără îndoială de acea luptă în care Hristos a venit să se lupte cu stăpânitorul puterii văzduhului (Efeseni 2, 2) și să scape lumea de tirania sa.
Plină de har a fost aceea căreia i s-a îngăduit, prin voință divină, ca prima dintre femei, să Îi ofere Domnului cel mai glorios dar, cel al fecioriei sale. Întrucât se străduia să imite viața îngerilor, era demnă de a se învrednici de vedenia unui înger și de a vorbi cu el. Plină de har a fost aceea căreia i s-a îngăduit să-I dea naștere lui Iisus Hristos, Cel prin care harul şi adevărul au venit (Ioan 1, 17). Și astfel, Domnul a fost într-adevăr cu cea pe care a înălțat-o de la dorințele pământești, la cele cerești, într-o lume neauzită a purității și sfințită după aceea, prin natura Sa umană cu toată împlinirea sfințeniei Sale. Într-adevăr, binecuvântată printre femei este aceea care a fost singura din rândul oamenilor care s-a bucurat de cinstea de a fi mamă, păstrând în același timp frumusețea și fecioria, așa cum se cuvenea ca o mamă fecioară să dea naștere Fiului lui Dumnezeu.
Sfântă Fecioară, binecuvântată Marie, maică și fecioară, fecioară înainte de a naște, fecioară după ce ai născut! Și eu, la rândul meu, mă minunez cum un neprihănit se naște dintr-o fecioară, iar după naștere, maica Sa să rămână fecioară.
Vreți să știți cum s-a născut din fecioară și cum, după naștere, maica a rămas fecioară? Astfel: Uşile fiind încuiate, a venit Iisus (Ioan 20, 19-26), iar despre aceasta nu există nicio îndoială. Acela care a intrat prin ușile închise nu a fost nici duh, nici vedenie. A fost Om adevărat cu trup adevărat. Mai mult decât atât – ce a spus? A spus: Pipăiţi-Mă şi vedeţi, că duhul nu are carne şi oase, precum Mă vedeţi pe Mine că am (Luca 24, 39). Era din carne și oase, iar ușile erau încuiate. Cum poate trece un om în carne și oase prin ușile încuiate? Ușile sunt încuiate, iar El intră, și noi nu Îl vedem intrând. Pe unde a intrat, căci totul este închis? Nu este niciun loc pe unde ar putea să intre. Cu toate acestea, Acela care a intrat este înăuntru, iar cum a intrat nu se știe. Nu știm cum s-a făcut aceasta, și ne gândim că este lucrarea lui Dumnezeu. Atunci, să atribuim puterii lui Dumnezeu și faptul că s-a născut din fecioară și că fecioara însăși, după ce a născut, a rămas fecioară.
Prima cauză a căderii oamenilor a apărut atunci când șarpele a fost trimis de diavol la o femeie care avea să fie înșelată prin duhul mândriei. Mai mult decât atât, diavolul însuși preschimbat în șarpe, care odinioară i-a înșelat pe protopărinții noștri, a golit omenirea de slava nemuririi. Întrucât moartea a venit din cauza unei femei, se cuvenea ca viața să se întoarcă tot printr-o femeie. Prima, înșelată de șarpe, i-a adus bărbatului gustul morții, cealaltă, prin lucrarea lui Dumnezeu și a îngerului, a născut lumii pe Mântuitorul său.
Ne aflăm în continuare sub diferite amenințări asupra vieții noastre. Din ce în ce mai mult ne punem întrebarea de ce nu putem avea sărbători Pascale în pace și cu pace. Oamenii sunt din ce în ce mai dezbinați. Dragostea este uitată, iar ura pare că umple întreg pământul.
Omul contemporan uită că este muritor, uită de Dumnezeu și de aici apare întreaga dramă a omenirii. Este un dar de la Dumnezeu să trăim în aceste zile, dar oare putem noi să ne ridicăm la măreția acestor zile? Dacă Dumnezeu ar fi vrut să ne piardă, ne-ar fi pierdut într-o clipă. Dumnezeu este iubire și a îngăduit ca acest post să fie tulburat de tot felul de vești rele pentru ca noi, oamenii, să ne aducem aminte de moarte, de Împărăția lui Dumnezeu și de darurile Lui nemăsurate. Omul, însă, se încăpățânează să rămână în cele de aici. Ce este de făcut?
Dacă am dus o viață în destrăbălări, în plăceri, oare nu ar fi cazul să îi dăm și lui Dumnezeu, cel puțin, ce a mai rămas din viața noastră? Dumnezeu ne-a dăruit în dar acest post în încordare pentru a ne fi mai ușor să facem căință, să ne plângem păcatele. Ar fi trebuit ca în această perioadă bisericile să fie pline de mame care și-au ucis copiii în pântece sau care i-au abandonat, de fumători, de bețivi, de curvari și așa mai departe, dar din păcate omul alege să Îl mânie pe Dumnezeu și mai mult.
Fraților, haideți să punem un nou începurt vieții noastre! Nu știm ce ne oferă ziua de mâine, dar cu o clipă de căință putem câștiga Împărăția lui Dumnezeu. Să răscumpărăm viața noastră. Noi trăim într-o țară a paradoxului. Pe de o parte avem pământul țării îmbibat de sângele mucenicilor, avem peșterile și crăpăturile pământului îmbibate de sudoarea sfinților, dar avem și sângele pruncilor care strigă înaintea lui Dumnezeu pentru a li se face dreptate. În care parte punem și noi umărul pentru a înclina balanța Dreptului Judecător?
Acest post este un post mai aspru, dar fiecare poate face după a lui putere pentru a câștiga cât mai mult Duh Sfânt. În primul rând, ar trebui închise televizoarele care ne terorizează zi și noapte cu frică, cu teroare și să ne umplem timpul cu mersul la biserică, cu dialogul cu diferiți părinți îmbunătățiți, cu statul de vorbă la scaunul spovedaniei cu părintele duhovnic, cu participarea la slujbele deosebit de frumoase din această perioadă. Nimic nu se poate întâmpla fără voia lui Dumnezeu!
Maica Domnului astăzi ne dă vestea cea bună că mijlocește pentru noi, dar și noi trebuie să ne străduim să ne schimbăm viața. Să ne oprim de la a mai face păcate grozave prin care Îl pornim pe Dumnezeu spre mânie. Să trecem informațiile pe care le primim prin filtrul rațiunii noastre și atunci când nu știm ce să credem să cerem ajutorul lui Dumnezeu.
Maica Domnului să ne ocrotească și să mijlocească înaintea lui Dumnezeu, să dăruiască întregii omeniri să știe cât de mult ne iubește Dumnezeu și să ne oprim de la a mai face păcate.

Pr. Nicolae Iulian Bota
Parohia Crasna
ROMÂNIA

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *