La început de săptămână și de lună, mai precis luni și marți, 1 și 2 iulie 2024, am simțit emoții unice, pe care le poate trăi numai un copil, un adolescent sau chiar un om matur. M-am transpus în „pielea” omului, de la copilul din ciclul de învățământ primar, tânăr, până la om în vârstă, care locuiește în satele județului Harghita sau în zonele rurale ale orașelor și n-a avut niciodată posibilitatea să vadă, în toată viața, o piesă de teatru, cum se spune „pe viu”! Să fie față în față cu actorii și să trăiască alături de ei, să-și împărtășească, reciproc aceleași sentimente, emoții, trăiri și simțiri. Mai ales dacă evenimentul se întâmplă, cum se spune, și „la tine acasă”, pe scena unui cămin cultural sau a unei sălițe de spectacole pe care le cunoști și pe care ai văzut diferite spectacole, chiar și teatru, dar jucat doar de cunoscuți și prieteni.
Iată că faptele descrise până aici s-au produs, în realitate, în zilele amintite, în județul Harghita, la Căminul Cultural din comuna Voșlăbeni și pe scena sălii de spectacole a Școlii Gimnaziale „Andrei Șaguna” din cartierul toplițean Călimănel.
Un grup de talentați actori, adolescenți și copii, elevi, de la Artis Studio din București, o adevărată pepinieră de viitori actori, au fost prezenți în județul Harghita pentru două spectacole pe scene din mediul rural. Au prezentat piesa de teatru 8 femei, a scriitorului şi regizorului francez Robert Thomas.
Nu îmi propun să scriu o cronică teatrală, ci, doar să relatez, pe scurt, acest moment de teatru, unic în județul Harghita, produs de niște oameni deosebiți, talentați, frumoși și buni.
În ajunul Crăciunului anilor ʼ50, într-un conac rural, înconjurat de zăpezi abundente, grele și pe o vreme geroasă, unde se ajunge foarte greu, membrele unei familii bogate, opt la număr, de toate vârstele, se pregătesc să sărbătorească Crăciunul. Dar, pentru ele, sărbătoarea nu a fost fericită deloc, pentru că singurul bărbat din casă, domnul Marcel, capul familiei, este găsit mort în pat, cu un cuțit înfipt în spate.
Acestea nu pot suna la poliție pentru a anunța crima, deoarece cablul telefonului era tăiat. Poarta către exteriorul domeniului nu s-a putut descuia. Mașina nu s-a putut porni. Afară era un viscol atât de mare, că nici câinii nu lătrau. Practic, cele opt femei și un cadavru erau izolați în acel conac în care nu a intrat nimeni și nici n-a ieșit nimeni în timpul crimei.
Se punea întrebarea. Cine este făptașul?! Numai una dintre doamnele din conac! Dar „nici una nu are un alibi, toate au un mobil pentru crimă și, totodată, fiecare are ceva de ascuns”. Dar, un singur lucru e cert! Făptașul se află printre ele!? Fiecare dintre cele opt femei ar fi putut comite crima?!
„Opt femei, cu opt pasiuni, opt presupuneri, frustrări și răni sufletești se aruncă una la gâtul alteia.” Toate cele opt femei, de la început, până la sfârșitul piesei, mint într-un hal fără de hal, cu privire la activitatea lor din ziua respectivă (ziua crimei), dar, așa cum reiese din piesă, se pare că toate ar fi avut un motiv să comită crima!? Cuvintele din ghilimele aparțin regizorului Andreas Merz Raykov, care a regizat piesa de teatru 8 femei, de Robert Thomas, la Teatrul Nottara din București.
Finalul nu-l dezvălui pentru că, așa cum am discutat cu protagoniștii, ar fi posibil să revină în județul Harghita, tot în mediul rural, cu această piesă de teatru, să susțină mai multe spectacole. Curioșii deznodământului vor merge să vizioneze piesa de teatru la căminele culturale din satele respective.
Cele opt personaje, Gaby (mama), Mamy (bunica), Chaterine (sora lui Suzanne), Augustine (mătușa, sora lui Gaby), Pierrette (o vizitatoare neașteptată), Madame Chanel (bucătăreasa), Louise (menajera), Suzanne (fiica), au fost interpretate cu mare vervă, talent și adevărat profesionalism, raportat la vârsta lor tânără și la experiența scenică, de, nu greșesc cu nimic dacă scriu, actrițele Ana Maria Deacu / Amidala Diaconu, Maria Buliga, Denisa Capră, Diana Deacu, Eliana Guță, Emilia Rupa, Mălina Bara și Bianca Olaru, sub directa îndrumare, atenție și observație a mentorului acestora, cunoscutul actor Bogdan Florea.
Distribuția a fost foarte bine aleasă, rolurile bine distribuite, fetele fiind mai mult decât convingătoare.
Am văzut câteva elemente de umor atât de gustate și bine plasate în timpul acțiunii încât, pur și simplu m-au determinat să mă simt cu mult mai bine decât la începutul spectacolului, chiar dacă, de la începutul piesei, până la sfârșit am trecut prin niște… șocuri destul de…?!
Practic, am asistat la o comedie polițistă și de moravuri, deși pe scenă și nici măcar în preajmă nu am văzut niciun polițist, niciun criminal, dar niciun cadavru?!
Această activitate și-a atins, cum se spune „ținta”, la sfârșitul celor două spectacole, protagoniștii bucureșteni s-au întreținut cu gazdele, de vârsta lor și nu numai, schimbând adrese și numere de telefoane, legându-se adevărate prietenii.
De remarcat faptul că aceste două spectacole, deși au fost gratuite, nu se puteau realiza fără un sprijin nemijlocit și remarcabil al unor oameni de suflet, implicați și cu experiență multă în evenimentul cultural, la Voșlăbeni, domnul Mișu Colceriu cu familia, și la Școala Gimnazială „Andrei Șaguna” din Toplița (Călimănel), doamna profesoară Carmen Bucur, cu un grup de salariați ai școlii, care și-au primit oaspeții cu recunoscuta ospitalitate harghiteană.
