Încetarea regimului „feudal închis”, după revoluția de la 1848-1849, a însemnat, pentru românii ardeleni, o deschidere spre deșteptarea națională. Pilonii acestei emancipări îi constituiau biserica și școala, organizate cu rigoare de Episcopul Andrei Șaguna, viitorul mitropolit.
Românii cu puternică dorință de luminare au început să-și trimită copiii la școli pentru emanciparea lor culturală și națională.
Din localitatea Bicfalău, comitatul Trei Scaune, tânărul David Coman, român de religie greco-orientală (ortodoxă), urmează liceul românesc din Brașov (vezi anexa) și vine ca învățător în Vama-Buzăului, numele său fiind prezent în documente din anul 1879. Cu siguranță a făcut și studii teologice, deoarece, din anul 1880, a fost preot în comună, o lungă perioadă de timp, între anii 1880-1935.
Tânărul preot s-a dovedit vrednic de misiunea lui, atât la slujba preoțească, cât și la întreținerea materială a bisericii. Pentru dotare și reparația bisericii, a făcut colectă în sat, dar și în comunele vecine. Biserica din Vama-Buzăului, fusese vandalizată și jefuită în revoluția de la 1848-1849 și credem că rămăsese cu răni și lipsuri mari. Sătenii nu puteau suporta reparația fiind săraci, cum declară preotul, în „Telegraful Român”, în 1884: „… poporenii mei sunt și astăzi jeleri, plătind cu bani și zile de lucru, mica moșioară, fânaț, pășune și lemne căci bucate arareori se fac fiind tocmai sub Carpați” („Telegraful Român”, nr. 247/1884). Preotul mulțumește celor care au ajutat biserica, în ziarul „Telegraful Român”, publicând și numele binefăcătorilor.
După regulile vremii, școala confesională din localitate era sub oblăduirea bisericii, preotul fiind directorul școlii și adesea învățător.
În Arhiva Centrului Eclesiastic de Documentare, „Mitropolit Nicolae Colan” (CEDMNC), din Sfântu-Gheorghe, se menționează activitatea de susținere a învățământului în comună. În Arhiva CEDMNC, în documentele de corespondență cu Protopresbiteriatul din Brețcu, preotul David Coman, în anul 1900, cere ajutor pentru a putea plăti salariu „învățătoresc”, școala fiind în pericol a se închide, motivând neputința sătenilor de a plăti tot salariul din cauză că „… poporenii sunt toți jeleri” (regimul feudal nu se desființase nici la 1900 în Vama-Buzăului, după cum declară preotul).
În toate documentele școlare până la Războiul Reîntregirii, preotul David Coman apare ca un vrednic apărător al învățământului confesional, fiind directorul școlii și adesea și învățător, când era nevoie. De asemenea, el făcea și cursuri de catehizare pentru cei care nu frecventaseră școala, cum reiese din documentele de arhivă. Prin această misiune, David Coman a fost preotul român implicat în problemele din comunitate, un adevărat păstor spiritual, cultural, social și național.
Biserica din Vama-Buzăului avea legături cu bisericile de peste munți din județele Buzău și Prahova. Erau frecvente vizitele preoților din aceste zone la slujbele de la Vama-Buzăului. O asemenea vizită descrie profesorul Constantin Sporea, în Memorii, despre ospeția și participarea la slujbă în Biserica din Vama-Buzăului a preotului Ștefan Vasilescu din Slon, județul Prahova, venit peste munte cu întreaga familie, la slujbă. Aceste vizite reciproce contribuiau la cimentarea legăturilor frățești și dădeau speranță în viitorul apropiat al ștergerii granițelor și libertății ardelenilor.
Întreaga familie a preotului David Coman a fost profund implicată în mișcarea de afirmare a românismului transilvan. Fiul preotului, Ioan (1881-1918), preot capelan la Acriș, și, din 1908, preot la Sita-Buzăului, a moștenit din familie spiritul de venerație către cele sfinte și de datorie către Neamul Românesc: datoria păstorului de a fi în frunte pentru apărarea și izbânda idealurilor neamului.
La începutul secolului al XX-lea, frământările naționale se aprofundează și în satele buzăiene. Preoții și învățătorii sunt cei care se implică în multiple acțiuni subversive, chiar periculoase, în lupta împotriva stăpânirii maghiare. Acțiunile românilor se accentuează la începutul războiului și în timpul neutralității României între 1914-1916, așteptând intrarea Armatei Române prin trecători pentru eliberarea Ardealul.
Familia preotului David Coman este un exemplu de tenacitate românească. Fiul Ioan, preot în Sita-Buzăului, și ginerele Ioan Modroiu, preot în Vama-Buzăului, intră în rețeaua de spionaj organizată de învățătorul David Pop din Hărman care trebuia să ajute cu informații Armata Română la intrarea în Ardeal prin trecătorile din zonă.
Rețeaua era, de fapt, o înscenare a spionajului austro-ungar, pentru a lichida mișcarea românească a intelectualilor din Țara Bârsei. Rapoartele trimise de ei au ajuns la centrul de informații austro-ungare, spionii fiind descoperiți. La 22 octombrie 1915, ei au fost arestați și condamnați pentru înaltă trădare: Ioan Coman la moarte și Ioan Modroiu la temniță grea.
La 25 martie 1918, Curtea din Viena, la judecarea recursului, a comutat pedeapsa de execuție în închisoare pe viață, iar în 25 octombrie 1918, la prăbușirea Imperiului Austro-Ungar, spionii au fost eliberați din temniță și s-au întors acasă.
Familiile rămase acasă au suportat grele represiuni în acești ani, de la autoritățile maghiare: arestări, maltratări, confiscarea bunurilor, jafuri ale armatei de ocupație, maghiară și germană. Soțiile și copiii au plecat în refugiu în Regat pentru un timp, iar la întoarcere au fost arestați, până în octombrie 1918.
Preotul Ioan Coman a ieșit din temniță foarte bolnav și, la trei săptămâni, a murit, în data de 6 noiembrie 1918, la doar 37 de ani.
Preotul David Coman, cu o vie propagandă antimaghiară și cu cei doi spioni în familie, fiind aproape de „ștreang”, a fost nevoit să se refugieze în Regat, atunci când s-a retras Armata Română, în noiembrie 1916. În februarie 1917, fiind urmărit, a fost arestat la Buzău, adus la închisoare la Brașov, mutat la Cluj și apoi dus în lagăr la Szopron, în Pustă, până în 1918. După plecarea lui în refugiu, casa i-a fost devastată, jefuită de trupele de ocupație. Timp de doi ani, Parohia din Vama-Buzăului a rămas fără preot. La înmormâtări sau la urgențe se apela la preoții din satele vecine.
În timpul războiului, satele din Buzăul Ardelean au suferit multe agresiuni și pagube, atât de la armatele de ocupație, maghiară și germană, cât și de la autoritățile statului.
După război, autoritățile României Mari, pentru a diminua pagubele lăsate de război, au întreprins acțiuni de „reparații” materiale, după evaluarea daunelor constatate de către comisii și autorități. Pe tabelele oficiale, cele mai mari pagube, în Vama-Buzăului, le aveau familiile preoților. David Coman a pierdut 53.466 lei și a primit despăgubire 5.140 lei și Ioan Modroiu a pierdut 87.373 lei și a primit 10.000 lei, aproximativ 10% din sumă.
Cu toate că a fost atât de greu lovită de vitregiile timpului familia preotului David Coman, totuși, preotul a rămas vrednicul slujitor la altar, ca și al problemelor comunității, după crezul său, de a sluji neamului, până la sfârșitul vieții.
Pentru lunga perioadă, de 55 ani, de apostolat în Vama-Buzăului, în vremurile grele trecute, cu multe sacrificii, vămășenii îi poartă o vie recunoștință și prețuire. În cimitirul Bisericii din comună, pe crucea de marmură neagră, care-i veghează la cap, odiha veșnică, stă scris: „Preotul David Coman, n. 19 iulie 1853 răp. 18 august 1935, după o rodnică și neîntreruptă slujire de 55 de ani la Altarul Domnului”; mai jos, următorul citat biblic: „Lumea se trece și poftele ei, dar cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac”.
