O datină spre veşnicie – Joia Mare la Tulgheş, județul Harghita

Împământenit de către Părintele Vasile Şuteu (Dumnezeu să-l odihnească cu drepţii!), de mai bine de patruzeci de ani, obiceiul „păştenilor tulgheşeni” devine, an de an, tot mai frumos, mai iubit şi mai aşteptat de întreaga suflare din comuna noastră.
Anul acesta ne-a venit, din nou, celor de la Rezu Mare, rândul să fim „păşteni”. Ne-am organizat cum am ştiut mai bine şi, iată că, în Sfânta și Marea Joi, binecuvântată de Dumnezeu cu vreme bună, am dus darurile spre sfinţire la Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din centrul comunei Tulgheş, județul Harghita, unde, sub straja Maicii Domnului, în dangăt de clopote şi cu praporii scoşi la poartă, un sobor de preoţi aştepta convoiul „păştenilor” pedeştri, însoțiți de zece călăreţi, purtători de tricolor, să între în curtea bisericii, pentru a-i binecuvânta.
Îmbrăcaţi în frumosul strai naţional, am intrat, cuminţi, purtând pe braţe coşurile, împodobite fiecare cu „şărvăt” (prosop/ ştergar) şi panglică tricoloră, în care se odihneau cele care urmau a fi sfinţite: pâinea (împletită în patru), vinul şi ouăle.
Am intrat cu toţii în Biserică, în bună rânduială, am aşezat coşurile în faţa Altarului, acolo unde ne așteptau preoţii Vasile Tănase, Lucian Ciudin, Dumitru Pintea, din Capu-Corbului, alături de preotul nostru Marius Ţepeş, care au început slujba de sfinţire a darurilor.
Cineva, care a dorit să rămână anonim, a dăruit un rând întreg de straie bisericeşti. Astfel, bucuria „păştenilor” a fost cu mult mai mare!
După ce toate darurile au fost sfinţite, a urmat un program de pricesne, prezentate, ca de obicei, de către cele două formaţii corale, nelipsite de la acest eveniment, respectiv corul Şcolii Gimnaziale Tulgheş şi noi, Ansamblul Artistic de Amatori „Plaiuri Tulgheşene”.
Am ieşit, apoi, în curtea Bisericii, pentru o fotografie de grup; de asemenea, am făcut câteva fotografii și împreună cu călăreţii şi caii lor, frumos împodobiţi (ca de paradă), după care am mers cu toţii la „prăznicar”, să ne ospătăm cu bucate de post, bune-bune, pregătite de socăciţa Maria Ungureanu şi binecuvântate de întreg soborul de preoţi. Frumos a mai fost! Au participat cu toții la sărbătoare, „de la vlădică până la opincă”, de la mic pân’ la bunic, toţi în strai naţional!
Pentru cititorii care nu cunosc acest obicei (cu toate că el a mai fost prezentat în publicația „Condeiul ardelean” cu ani în urmă, când încă pe părintele Vasile Șuteu nu îl chemase Domnul în împărăția Sa cea cerească – n.r.), îl prezint în câteva cuvinte. În fiecare an, un sat aparţinător comunei Tulgheş se ocupă de adusul darurilor la Biserică, spre sfinţire. Reprezentanții comunității respective se numesc „păştenii” din acel an. Aşa cum am fost anul acesta noi, cei de la Rezu Mare.
În satul care este de rând în anul respectiv, se strâng bani, la o anumită familie, care se alege anual, prin înţelegere amiabilă. La adresa unde se adună banii este, de regulă, și punctul de plecare al convoiului. Pentru adunatul banilor nu este nevoie să se „bată din uşă-n uşă” deoarece, din momentul în care se cunoaște familia care s-a oferit să fie gazda evenimentului, oamenii vin pe rând, care cum poate, când poate şi cu cât poate, de la începutul Postului până în ziua de miercuri din Săptămâna Mare. Din aceşti bani (de obicei) se cumpără: recipientele în care se va pune Sfântul Paşti, pâinea, vinul pentru Sfântul Paşti (anafura de Paşti, la noi se pune împreună în recipient) care se va da, în dimineaţa de Înviere, tuturor participanţilor la slujbă. Li se va da, să ducă Sfintele Paşti, dacă vor solicita, rudelor sau vecinilor acelor persoane bolnave sau în neputinţă de a se deplasa.
Ouăle, dăruite de oamenii care au multe păsări, sunt vopsite de câte o gospodină, care se oferă să facă această muncă, fiind duse la Biserică, spre sfinţire, odată cu pâinea şi vinul, şi dăruite în dimineaţa de Înviere, alături de recipientul cu Sfintele Paşti. Deci, darurile pe care le primeşte, tot creştinul, în dimineaţa Învierii, pentru a le duce acasă, sunt trei: sfânta lumină, anafura (Sfintele Paşti) şi oul.
Anul acesta, pe noi, cei de la Rezu Mare, nu ştiu cum ne-o luminat Dumnezeu că, rând pe rând ne-am hotărât aşa: „Eu cumpăr pâinea, eu plătesc recipientele pentru anafură, eu dau tot vinul, eu dau apa pentru praznic”, şi tot aşa. Astfel, din banii adunaţi din sat, va fi făcută o icoană, în mărime naturală, cu Măicuţa Domnului, pe un perete al Bisericii, ca să ne întâmpine de câte ori intrăm în curtea locașului sfânt, acesta fiind darul nostru special pentru Maica Domnului, care este nu doar ocrotitoarea Bisericii noastre, ci este ocrotitoarea Țării noastre intregi.
Ei! Acum că aţi aflat cum este rânduită această datină, cred că e bine să vă mai spun şi că, din dimineaţa de Înviere, mărturisirea „Hristos a înviat” / „Adevărat a înviat” va fi rostită până la Înălţare; acesta fiind salutul nostru când ne întâlnim, indiferent unde.
Oul sfinţit, căpătat odată cu anafura, va fi scufundat într-un pahar cu apă rece, din care ne spălăm pe faţă dimineaţa, în cele trei zile de Paşti, ca să avem pielea sănătoasă şi faţa fină. Cojile ouălor consumate nu le dăm la coşul de gunoi. Le adunăm la un loc şi le dăm pe apă, să ajungă la „blajinii” cei ascunşi prin pustiuri, care se roagă neîncetat pentru binele tuturor, să afle şi aceia că în lume s-au sărbătorit Paştile.
Cei care sunt născuţi în ziua Sfântului Gheorghe, dacă prăznuirea lui s-a întâmplat în timpul Postului, ca anul acesta, îşi serbează onomastica a treia zi de Paşti; dar, înainte de aceasta, în a doua zi de Paşti se merge în cimitir, pentru a se face pomenire celor „plecaţi” ai noştri.
V-am povestit, pe scurt, ce se întâmplă la noi de fiecare dată în Joia Mare, precum şi în zilele de după Paşti, dar, ca să vă bucuraţi deplin de numeroasele datini şi obiceiuri din acest tărâm de poveste, ar fi ideal să fiţi prezenţi, la noi la Tulgheș, pentru a vedea, măcar o dată în viaţă, câteva crâmpeie din comoara de obiceiuri și datini pe care strămoşii ni le-au lăsat moştenire.
Fie-vă credinţa vie, / Paştile, cu dulci iertări! / Din Cereasca-Împărăţie / Multe binecuvântări. / Amin!

(Tulgheş, la anul mântuirii 2024, în ziua a treia a lunii lui Florar)

 

 

 Lăcrămioara Pop (Tulgheș)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *