Cu real interes am lecturat conținutul tezei de doctorat cu titlul Identitatea naţională românească şi misiunea clericilor ortodocşi din Transilvania până la înfăptuirea României Mari, susținută în anul 2023 de Pr. dr. Cristian Vlad Irimia, în cadrul Școlii Doctorale a Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, sub îndrumarea distinsului Pr. prof. univ. dr. Aurel Pavel.
Satisfacția este îndreptățită, dacă avem în vedere faptul că de la înființarea Episcopiei Ortodoxe a Covasnei și Harghitei și a instituțiilor culturale subordonate, respectiv Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, din Sfântu-Gheorghe, și Centrul Cultural „Miron Cristea” din Miercurea-Ciuc, a Centrului European de Studii Covasna – Harghita din subordinea Academiei Române, a Muzeului Național al Carpaților Răsăriteni și a Centrului Cultural Toplița, din subordinea Ministerului Culturii, au fost elaborate 31 de teze de licență, lucrări de masterat și grad didactic și 24 de teze de doctorat şi postdoctorale privind istoria, cultura şi spiritualitatea românilor din sud-estul Transilvaniei (Biblioteca Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” (CDMNC).
Teza de doctorat cu titlul Identitatea naţională românească şi misiunea clericilor ortodocşi din Transilvania până la înfăptuirea României Mari și-a propus un obiectiv generos care a fost, este și va fi mereu de actualitate, respectiv, conceptualizarea și cuantificarea raportului dintre ortodoxie și naționalitate și să analizeze rolul exercitat de către clericii ortodocși din Transilvania, în apărarea și cultivarea identității și a spiritualității românești, până la înfăptuirea Marii Uniri din 1918.
Autorul prezentei teze, preotul dr. Cristian Vlad Irimia, preot paroh în orașul-stațiune Covasna, activează într-un areal multietnic și pluriconfesional, în care românii au fost și sunt numeric minoritari, iar problema păstrării și afirmării identității naționale românești, în principal cu sprijinul Bisericii Ortodoxe Române și a clericilor ortodocși este o problemă vitală, nu numai pentru românii din această zonă, ci pentru întreaga Românie (Arhiva CDMNC, Colecția de Documente).
Bun cunoscător al realităților complexe din zonă, în istorie și în contemporaneitate, părintele Irimia face parte din generația de preoți ortodocși care și-au început pastorația în anul 2003, după înființarea Episcopiei Ortodoxe a Covasnei și Harghitei (1994), în noul climat de afirmare a Bisericii Ortodoxe Române, sub păstorirea înțeleaptă a ierarhilor: Înaltpreasfințitul Ioan, azi Mitropolit al Banatului, și a Preasfințitului Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei (prezentul volum apare cu binecuvântarea Preasfinției Sale).
De la început, am apreciat consecvența cu care autorul lucrării de față a stăruit și a reușit să depășească toate impedimentele și neclaritățile apărute pe parcursul anilor când a urmat Școala Doctorală și să finalizeze cu bine o valoroasă teză de doctorat, elaborată pe baza unor multiple și credibile surse documentare, românești și străine, a unor concepte riguros definite și a unei metodologii adecvate realizării unei asemenea cercetări interdisciplinare.
Sub atenta îndrumare științifică a părintelui profesor universitar doctor Aurel Pavel, autorul prezintă concis și convingător motivația și importanța cercetării, precum și principalele obiectivele ale acesteia.
După ce inventariază volumul de informații ce urmau să fie incluse în cuprinsul lucrării, autorul stabilește titlul și structura capitolelor, pe baza criteriilor tematice și a celor cronologice. Colaborarea rodnică dintre tânărul autor, animat de dorința firească de redactare a unei teze de doctorat foarte bune, și profesionalismul și expertiza distinsului conducător științific, părintele profesor și cărturar Aurel Pavel care, prin sfaturile și îndrumările sfinției sale, formulate cu înțelepciune, echilibru și maturitate, a avut ca rezultat redactarea unei teze de doctorat pe baza unei valoroase bibliografii, lucrare care introduce în circuitul științific specific din România un punct de vedere credibil, elaborat cu acribie, în conformitatea cu exigențele actuale ale cercetării științifice și ale învățăturii creștin-ortodoxe.
„În general – afirmă autorul – identitatea națională se aplică cetățenilor unui stat național, dar sunt însă și cazuri în care aceasta este deținută de persoane care aparțin unei națiuni fără stat propriu cum este și cazul românilor din Transilvania, până la 1 Decembrie 1918.”
În acest context, în lucrare este analizată interacțiunea factorului religios cu geopolitica statului și a efectelor create de acesta în societatea transilvană și în spațiul identitar și sufletesc al românilor, raportul dintre ortodoxie, națiunea română și identitatea națională în spațiul temporal al stăpânirii Austro-Ungare din Transilvania.
Analizând reverberațiile actuale ale problematicii păstrării și afirmării identității naționale a românilor din Transilvania, înainte de 1918, autorul constată: „Societatea contemporană se confruntă cu fenomenul individualist și secularizant ce are ca efecte pierderea de către persoanele umane a propriului eu, a sensului și a respectului pentru valorile transmise din neam în neam. Asistăm, astfel – afirmă autorul – la un adevărat procedeu al creării unui «om nou», distrus ontologic, rupt din sânul națiunii sale, lipsit de educația și de sentimentele naționale precum și de puterea de a iubi și mai ales de a lupta pentru Țara și Neamul său, devenind victimă sigură ale trendului noii ordini mondiale”.
Lucrarea de față este elaborată din perspectivă interdisciplinară, respectiv: istorică (preponderent în capitolul I), sociologică și teologică (în capitolul al II-lea), teologie, istorie bisericească (capitolul al III-lea), teologie, psihologie și sociologie (capitolele al IV-lea și al V-lea). La finalul capitolului I, după prezentarea conceptelor, a obiectivelor și a metodologiei de cercetare, autorul afirmă: „Mărturiile înregistrate în acest subcapitol relevă faptul că românii ardeleni au depus eforturi constante pentru a-și păstra continuitatea în arealul transilvan și a rămâne statornici în matca identității românești și a credinței răsăritene, prin forța lor spirituală mărturisitoare, dar și cu ajutorul călăuzirii păstorilor sfințiți ai Bisericii răsăritene”.
La rândul Sfinției Sale, în urma analizei conținutului și mesajului fiecărui capitol, Pr. prof. univ. dr. Aurel Pavel conchide: „Rezultatele cercetării confirmă faptul că Biserica Ortodoxă le-a oferit românilor ardeleni posibilitatea şi suportul spiritual şi material de a putea rezista în matca spirituală strămoşească (creștinismul răsăritean). Biserica ortodoxă a cultivat şi păstrat în sânul comunităţii româneşti conștiința unității bazată pe aceeași limbă română și etnogeneză, creând astfel premisele luptei de rezistenţă împotriva maghiarizării”.
Apreciem modul judicios de structurare a lucrării, din perspectivă tematică, logică și cronologică a problematicii abordate. Am reținut cu un interes deosebit teme precum: dimensiunea identitară a credinței ortodoxe din Transilvania, conceptualizarea raportului dintre ortodoxie și naționalitate în Transilvania, Sfântul Andrei Șaguna și reprezentarea Națiunii Române sub aspect politico-național, clerul ortodox, fruntașii și soldații români din Transilvania în lupta pentru înfăptuirea unității naționale în perioada 1913-1918 ș.a.
Cercetarea presei, ca principal izvor de documentare, are ca temei faptul că, în perioada analizată, presa românească, laică și bisericească, din Transilvania, era caracterizată prin publicarea, cu prioritate a articolelor care promovau istoria, cultura și spiritualitatea românească, respectiv afirmarea identității românești, și nu știrile de scandal. La rândul lor, predicile și cuvântările ierarhilor, protopopilor, preoților și a fruntașilor români din Transilvania, din perioada cercetată, conțin adevărate programe de activitate și strategii referitoare la prioritățile de acțiune pentru prezervarea și afirmarea identității naționale românești din Transilvania.
În prezenta lucrare, autorul redă cu claritate, atât „forţele” care se opuneau realizării idealului afirmării acestei identități (în principal, statul austro-ungar şi confesiunile „recepte”), cât şi partenerii care sprijineau înfăptuirea lui, în primul rând fraţii de peste Carpaţi, în frunte cu domnitorii şi intelectualii lor şi cu principalele instituţii identitare: Biserica Ortodoxă, şcoala românească, asociaţii şi fundaţii româneşti etc.
Cunoscând foarte bine problemele cu care se confruntau românii, numeric minoritari din Arcul Intracarpatic, Sfântul Mitropolit Andrei Șaguna a sprijinit parohiile din zonă, a vizitat de mai multe ori stațiunile balneare din zonă: Vâlcele, Covasna, Malnaș și comuna Brețcu – sediul Protopopiatului Ortodox Trei Scaune, în secolul al XIX-lea, localitate unde Sfântul Andrei Șaguna intenționa să înființeze un gimnaziu.
Un capitol luminos al solidarității cu românii din Arcul Intracarpatic, îl reprezintă sprijinul acordat de părintele profesor Ilie Moldovan, activității pastorale, culturale și sociale, din cadrul Episcopiei Ortodoxe a Covasnei și Harghitei. Cu puterea-i recunoscută de a sesiza marile provocări care stau în prezent în faţa Neamului Românesc şi a Bisericii strămoşeşti, părintele profesor Ilie Moldovan a inclus în rândul acestora şi problematica păstrării şi afirmării identităţii naţionale şi a credinţei ortodoxe a românilor din Arcul Intracarpatic. În acest sens, s-a apropiat statornic şi benefic de credincioşii români din Eparhia Covasnei şi Harghitei, identificându-se cu destinul acestora (Sebastian Moldovan, Ubi fratres, ibi patria, Arhiva CEDMNC, Colecția de Documente).
În toţi aceşti ani, a participat la cele mai importante momente din viaţa eparhiei, la nenumărate manifestări ştiinţifice, de cultură şi spiritualitate românească (Proiectul Români pentru români. Solidaritate cu românii din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, Premiul Pr. prof. dr. Ilie Moldovan).
Conducerea Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita și Mureș a stabilit ca ziua de 15 august, hramul Mănăstirii „Adormirii Maicii Domnului” de la Izvorul-Mureșului să fie declarată Ziua solidarităţii tuturor românilor cu românii din Covasna, Harghita şi Mureş și să fie instituit Premiul Ilie Moldovan care să fie acordat, anual, în această zi, unor personalități care s-au remarcat în susținerea demersurilor românilor din județele menționate, pentru păstrarea și afirmarea identității naționale (Ibidem).
În acest context, apreciem prezentarea reverberațiilor actuale ale problematicii păstrării și afirmării identității naționale românești, abordate în Capitolul al V-lea, intitulat Repere misionar-pastorale pentru contemporaneitate, a tezei de doctorat elaborată de părintele Cristian Vlad Irimia. Din multitudinea problemelor abordate în acest capitol, am reținut teme precum: Identitatea naţională şi Ortodoxia în Postmodernism, Învăţăminte din trecut pentru o misiune în prezent, Episcopul – păstorul jertfelnic al poporului, Preoţii – misionari în ogorul Domnului ș.a.
Așa cum am subliniat, încă de la început, teza de doctorat a Pr. Cristian Vlad Irimia, prin întreg conținutul său, și-a atins obiectivul propus, fapt pentru care autorul merită felicitările noastre.
Având în vedere valoarea ideatică a conținutului și mesajului Concluziilor lucrării de față, considerăm că textul menționat ar trebui editat distinct, în Limba Română și în una sau două limbi de circulație internațională. Atât românii, cât și alți cetățeni de pretutindeni, interesați de istoria, cultura și spiritualitatea ortodoxă și românească, ar dispune de un valoros „instrument” pentru cunoașterea rolului pe care l-a avut și îl are credința ortodoxă în păstrarea și afirmarea identității naționale românești și dăinuirea românească, în spațiul de etnogeneză carpato-danubiano-pontic.
