În a doua parte a lunii iulie, echipa Castelului Urmanczy din Toplița, județul Harghita, a invitat publicul să viziteze monumentul istoric după un program prelungit. Astfel, castelul s-a putut vizita de vineri până duminică, în intervalul 12:00-20:00, în weekend-urile 12-14 și 19-21 iulie.
Aceasta s-a întâmplat și pentru că de-acum înainte, pentru o perioadă de timp, urmează să se efectueze lucrări de restaurare care vor împiedica buna desfășurare a vizitelor.
Încăperile răcoroase ale castelului au devenit locul potrivit de adăpost în zilele caniculare.
Vizitatorii au descoperit povestea clădirii și au putut vizita expoziția Familia Urmanczy şi Topliţa, care prezintă fotografii de epocă inedite, recuperate din comunitatea locală și din arhive.
Așa cum probabil deja știți, Castelul Urmanczy din Topliţa a fost construit între anii 1903-1906, în apropierea râului Mureş, la cererea lui Jeromos Urmanczy, nobil de origine armeană, după un proiect realizat de arhitectul tirolez Vigilio Giacomuzzi. Clădirea a funcționat ca reședință, însă pentru scurt timp. Întreaga poveste se poate afla de la ghizii castelului.
Elemente stilistice specifice
„Castelul Urmanczy domina cândva lunca Mureșului cu turnul său zvelt și volumetria jucată, compusă din mai multe volume alipite, animate de un raport plin-gol bine studiat, ce scoate în evidență funcționalitatea spațiilor interioare. Zidurile groase, așezate pe un soclu masiv de piatră, susținute în unele zone de contraforți, erau completate de acoperișul de țiglă și șindrilă străpunse de numeroase coșuri de fum, ce au dat construcției un aer ce seamănă voit cu cel al unui castel medieval. Interiorul castelului nu-și mai păstrează forma de odinioară.
Cândva încăperile erau înșiruite în jurul unui impresionant hol central de tip englezesc. De aici se deschidea salonul, o încăpere cu o grădină de iarnă lungă, cu vedere spre râul Mureș. În apropiere era și apartamentul proprietarilor. Saloanele bărbătești au fost situate vizavi – pe latura opusă a holului central; tot aici era sala meselor cu ieșire directă în grădină. La etaj, unde ducea o scară impozantă de lemn, erau camerele pentru copii și cele pentru oaspeți. Arhitectul castelului, Vigilio Giacomuzzi, a fost inspirat de mai multe curente de stil la modă. Pe fațada de sud-est, de deasupra grădinii de iarnă, se remarcă o friză ondulată, în stil secession.
Alte motive sunt mai aproape de formele mai geometrice ale mișcării, specifice Vienei. Notăm de exemplu brâul decorativ al turnului. Caracteristicile majore ale arhitecturii, postamentele solide din piatră aparentă, acoperișul înalt cu streașina asimetrică coborâtă și învelitoarea din șindrilă, foișorul din lemn sculptat, sunt elemente de arhitectură împrumutate de la clădirile vernaculare. Folosirea lor a devenit comună în Transilvania mai târziu, odată cu activitatea unei noi generații de arhitecți, în special al lui Karoly Kos. Tinerii și bătrânul arhitect al castelului, probabil au fost influențați de protagoniștii curentului Arts and Crafts finlandez” – transmite Tekla Szabo, istoric de artă și administrator al
monumentului.
Mai multe despre castel, despre proiecte trecute și viitoare, puteți afla accesând https://urmanczycastle.ro/ro/kastely/.
