A devenit, de acum, o tradiţie ca serbarea zilei localităţii să fie precedată de Festivalul „Roata Stelelor”, astfel că, în loc de una, avem două zile dedicate comunei noastre dragi, Tulgheş, din nord-estul județului Harghita.
Evenimentul este foarte aşteptat de către locuitorii comunei, cu atât mai mult cu cât, în cele două zile de sărbătoare, aceștia au prilejul de a urca pe scenă, alături de artişti consacraţi, toţi fiii Tulgheşului dăruiţi de Dumnezeu cu calităţi artistice.
În acest an am avut bucuria de a vedea pe scenă copii, tineri şi mai „pârguiţi”, ca să zic aşa, fii şi nepoţi ai tulgheşenilor, care ne-au încântat auzul şi privirea, dar, mai ales, ne-au umplut sufletul de bucurie, deoarece au revenit acasă după ani şi ani, fiind plecaţi în lumea mare, să-şi facă un rost mai bun; este știut, însă, că un trai mai bun nu îţi şterge, în niciun caz, dorul dă casa părintească.
Dintre cei plecaţi peste mări şi ţări, au fost prezenţi, anume pentru acest eveniment: Mihaela Lomoră, fiica lui Tuţu Lomură – vechi rapsod cântăreţ la acordeon şi clarinet, din Poiana Veche -, care a venit tocmai din SUA, unde locuieşte de mulţi ani. În drum spre casă a făcut escală în Spania, aducând cu ea copiii surorii sale, dintre care unul, foarte bun violonist, Fabian Voaideş (13 ani), acceptat deja ca student al Academiei de Muzică din Spania. Venind la una dintre repetiţiile noastre cu Ansamblul „Plaiuri tulgheşene”, Fabian a rămas foarte surprins să-i vadă jucând, cot-la-cot, indiferent de vârstă, pe ai noştri. Nu-i venea să creadă. A exclamat: „Dar ceea ce faceţi aici este adevărată artă! Nu am văzut în Spania aşa ceva!”. Eu am zâmbit şi i-am răspuns: ,,Neamul nostru românesc, din care şi tu te tragi, este un popor viteaz şi binecuvântat de Dumnezeu cu multe daruri artistice şi se vaflă aici dintotdeauna! Să fii mândru că faci parte din neamul lui Burebista şi al lui Decebal, al lui Badea Cârţan, Ciprian Porumbescu, Enescu, Eminescu, Brâncuşi, Maria Tănase, Grigorescu, Mihai Viteazul, Ştefan cel Mare, Daniil Sihastrul, Cantemir…; aceştia, dragul meu copil, fiind doar câteva nume care au năvălit acum, într-o clipită, în „obosită, mintea mea”. Dar, să ştii că lucruri trainice făceau toţi oamenii acestor locuri de la care ne-au rămas straiele pe care le vei vedea îmbrăcate, de copii, mâine, pe scenă. Acestea, toate, sunt cele pe care le-au purtat cândva părinţii şi bunicii lor, uneori chiar străbunicii”. Cu ochii larg deschişi, privind cu nesaţ la lucrurile vechi din încăperea muzeului, unde noi ne desfăşurăm repetiţiile, el a spus că abia aşteaptă vara viitoare să vină din nou și să înveţe toate melodiile jocurilor noastre şi, dacă-l primim, vine să se alăture dobei cu strune şi fluierului la următoarea ediţie a festivalului, că tare i-a mai plăcut!
Doamne-ajută! Sănătate şi pace să dea Dumnezeu şi linişte-n suflet c-apoi toate le-om împlini dacă vor fi cu binecuvântarea Lui! Mai ştii? O fi timpul împlinirii proorocirilor… încep românii să revină acasă… îi cheamă dorul din „Grădina Maicii Domnului”… Dar, până la ediţia din anul viitor, la care doar sperăm şi visăm frumos, să povestim mai departe despre cea din anul acesta.
Aşadar, cu toate că nu am avut o participare completă cum se anunţase dintru început, ziua festivalului a fost plină de voie bună, iar distracţia a ţinut până-n noaptea cu stele, că doar nu degeaba jocul nostru, care a dat numele festivalului, se numeşte „Roata Stelelor”… Festivalul a început la orele 14:00, cu Imnul de Stat. Am continuat cu premierea tuturor colaboratorilor şi voluntarilor care au ajutat la organizarea acestui dublu eveniment, după care am dat drumul „maratonului folcloric”.
A participat, la început, formaţia „Topliţeana”, a Centrului Cultural Topliţa, de care se ocupă, în calitate de instructor coregraf, domnul Nicolae Cif, colaborând, la partea solistică, cu doamna Livia Harpa. Aceştia ne-au prezentat câteva ştraiere, o suită moldovenească, o suită bănăţeană, având cu ei şi șapte solişti intrumentiști virtuozi. Au urmat cei din Bilbor: Grupul „La poale de Călimani”, coordonaţi şi instruiţi tot de Nicolae Cif. Aceştia au prezentat o suită locală – o variantă a jocului „roata stelelor”, o suită moldovenească, precum şi mai multe straiere, iar între două suite au avut ca solist pe Alexandru Ţifrea. Au urmat pe scenă, cu un calup de dansuri ungureşti, vecinii noştri din Borsec, formaţia „Czifrasarok”, coordonator, director Ferenczi Josef.
În continuare, ne-au încântat, prin candoarea lor, copiii din Ansamblul „Izvoraşul”, din Gălăuţaş, coordonaţi de Liliana Mărioara Luncan. Acesta este un ansamblu în creştere, dar care promite foarte mult. Este format din copii cu vârste între 3 şi 12-13 ani, este îndrumat de o cântăreaţă cu experienţă, iar taraful este compus din două viori, un acordeon şi o dobă cu strune. Dacă vor persevera, în câţiva ani vom mai avea un ansamblu important în zonă. Ce-i drept, am văzut la copii cămeşi din comerţul actual, dar am văzut şi câteva straie vechi, mai ales la costumele bărbăteşti. Deocamdată au doar o învârtită în repertoriu; în rest programul este compus din cântece, interpretate în grupuri de trei sau cinci copii sau de solişti individuali. Dar, este adevărat, cu copiii mici nici nu prea poţi să faci suitele vechi. Important este că se mişcă împreună şi cântă, iar, pe parcurs, vor învăţa ei şi jocurile. Cel mai micuţ are 3 ani (nu ştiu dacă i-a împlinit), şi-l cheamă Simion. Au câteva fetiţe care cântă foarte bine, printre cele 14 soliste care au cântat la noi pe scenă. Oricum, este o mare încântare să vezi o trupă de „gândăcei”, îmbrăcaţi în strai naţional, mişcându-se după ritmul impus de taraf.
După această încântare, prilejuită de cei din Gălăuţaş, a venit rândul celor din judeţul Iaşi. Formaţia „Flori de cireş”, prietenii noştri din Hodora, Cotnari, care, de 12 ani, de când au participat prima dată la festival, vin mereu şi ne bucură cu suite moldoveneşti (sârbe, hore, bătute etc). Anul acesta au avut un spectacol de 30 de minute, în care au avut şi o solistă, Larisa Nechifor. Această formaţie a venit doar cu patru perechi de copii de clasa a VII-a şi-a VIII-a. Au un microbuz mic, de 8 locuri, şi un şofer de treabă care nu zice niciodată „nu”. Au reuşit să ajungă şi au sosit primii. Ne-au spus, Dorel Făgădeanu, instructorul coregraf al formaţiei „Flori de cireş”, că, dacă ar fi avut o variantă de transport mai bună, ar fi venit cu mult mai mulţi dansatori. Aşa, i-a luat pe cei mai mari şi s-a ţinut de promisiune.
Aici voi face o paranteză, pentru a sublinia o mare problemă care poate afecta existenţa tuturor formaţiilor de amatori. Problema aceasta pe mulţi, (care mai existăm), ne chinuie, dar pe mulţi alţii i-a „pus pe butuci”. În judeţul Harghita sau în apropiere, pe la Grinţieş sau chiar pe la Tarcău ori Pângăraţi, în județul Neamţ, ne ajută părinţii, care-şi „pun la bătaie” timpul şi maşinile personale şi ne deplasează în locurile unde suntem invitaţi. Pe distanţe mari, însă, este mult mai greu. Nu avem cum să ne deplasăm decât cu microbuzele şcolare – şi cu acelea foarte greu, deoarece mai mereu sunt defecte, iar când ar fi bune, nu există mereu un şofer care să fie dispus să-şi strice sfârşitul de săptămână după cinci zile de alergat, dus-întors de două ori zilnic, în care timp, probabil, s-a defectat microbuzul, cel puţin odată. De asemenea, de multe ori, invitaţiile nostre coincid cu activităţile şcolare şi atunci, chiar dacă există disponibilitate, școala nu ne poate ajuta cu transportul. Primăria ne-ar da cu drag microbuzul de 8 locuri, dar, pe de o parte, ar trebui să ne căutăm şofer iar, pe de alta, noi suntem, în prezent, 24 de copii şi doi adulţi, și ca să mergem doar cu unii dintre copii nu se pune problema, deoarece noi suntem hotărâţi aşa: ori toţi, ori niciunul! Nu se poate să iei doar câţiva, când ei vin cu toţii la repetiţii şi transpiră în mod egal. Nu le poţi rupe sufletul. Mai bine renunţăm dacă nu putem merge toţi. Plata unui transport de la firmele specializate reprezintă un efort financiar destul de mare. Poate că părinţii şi-ar permite unul pe an, cu mari sacrificii. De curând, am solicitat şi am primit mai multe oferte de preţ, care sunt, de altfel, foarte rezonabile, dar, chiar şi aşa, pentru veniturile părinţilor, ar fi la limita imposibilului să plătească un asemenea transport de două sau trei ori într-un an, iar noi, vorbind despre cazul Ansamblului „Plaiuri Tulgheşene”, primim şi câte trei invitaţii într-o lună, mai ales vara (în lunile iunie, iulie, august), când se desfășoară cele mai multe festivaluri şi concursuri. De notat faptul că, pentru instruirea copiilor, noi nu percepem vreo taxă (nicioidată n-am cerut), iar sala în care repetăm este fostul birou în care am lucrat până la ieşirea la pensie şi pe care edilii localităţii, mi l-au lăsat, cu generozitate în „păstorire”, până când voi mai avea sănătate şi voi putea veni să îngrijesc de toată zestrea agonisită, începând din anul 2008 până în prezent, spaţiu pentru care nu trebuie să plătim. Este un fel de „voluntariat în parteneriat”. Mulțumim, cu această ocazie, Primăriei și Consiliului Local al comunei Tulgheș, personal primarului Marcel Vancu, pentru înțelegerea și sprijinul acordate. Dacă ar trebui să plătească părinţii şi taxă de închiriere a sălii în care repetăm, atunci precis că s-ar înjumătăţi trupa. Astfel funcţionează multe formaţii săteşti, aşa se străduie să ducă mai departe tradiţiile locale. Noi, suntem un caz fericit! Lucrăm de drag şi am găsit înţelegere cu spaţiul. Altfel… nu ştiu…
Revenind la desfășurarea festivalului, după formaţia „Flori de cireş” au urcat pe scenă pruncii noştri, respectiv Ansamblul Artistic de Amatori „Plaiuri tulgheşene”, care este, pentru noi toți, un fel de „familie muzicală”, alcătuită din mulţi prunci tulgheşeni, care s-au lăsat „înfiaţi”, pentru câte două ore, în fiecare duminică, de cei doi rapsozi, pe nume Ştefan şi Lăcrămioara Pop, care se străduiesc să-şi împlinească, în această viaţă pământească, şi această datorie morală de onoare: predarea tradiţiilor identitare celor ce sunt copii și tineri şi care, sperăm, vor repeta la rândul lor, gestul nostru. Credem din tot sufletul în puterea bunului exemplu!
În altă ordine de idei, pentru că ştiam că, în următoarea zi, vor urca pe scenă foarte mulţi artişti consacraţi, noi am prezentat tot programul pregătit, în ziua dedicată festivalului, inclusiv pentru a doua zi, astfel: solista Maria Ursu, cu „Frunză căzută pe baltă” şi „Frunză-n prun, frunză sub prun” („Am un bade şi nu-l spun”); solista Sânziana Onu, cu „Dragă-mi-i duminica” şi „Vecine, vecine drag”; solista Alexandra Olariu, cu „Frunză verde lămâiţă” şi „N-am pus eu coada la prună”; solista Andreea Ursu, cu „Apuca-m-aş de jucat”; grupul format din Ioana Bârsan, Cristina Moldovan, Radu Cozariz şi Andreea Ursu, cu melodiile „Leagă-ţi, mândro, flori în păr” şi „Bujor şi mândră dalie”; solistul Radu Cozariz, cu doina „Eu doinesc, codru’ răsună” şi „Cântec de cătănie”. Am încheiat cu suita alcătuită din 14 jocuri locale, intitulată „Roata Stelelor”.
A urmat premierea trupei, iar când să zic „gata”, a urcat pe scenă „mesagerul copiilor”, în persoana edilului Marcel Vancu, care, intrând în jocul pruncilor noştri, a luat microfonul, povestind publicului că ni s-a pregătit o surpriză. Ca din pământ a apărut în braţele mele un buchet tricolor de trandafiri, în cealaltă mână un album cu fotografii, cuprinzând instantanee din activităţile noastre, album care, la prima pagină, conţinea o dedicaţie compusă de ei toţi, în versuri, iar pe copertă iscălindu-şi cu toţii, citeţ, numele (foto jos). Bineînţeles că am citit şi publicului dedicaţia de pe prima filă. Rămăsesem fără cuvinte!
Pe când credeam că s-au terminat surprizele, a apărut un alt prunc, cu o cupă, iar altul mi-a aşezat la picioare un ambalaj artistic conţinând „daruri dulci”, oferite drept „antidot la toate amărăciunile pe care vi le-am provocat de-a lungul timpului”!
Cum să nu-i ierţi? Cum să nu-i iubeşti? Cum să uiţi că ai fost copil?
A durat puţin până m-am dezmeticit, apoi le-am dat drumul să meargă să se schimbe de strai şi să meargă la masă. Era deja seară. Noi, „părinţii adoptivi” ai trupei, am mai avut ceva treabă, pentru că, aşa cum vă povesteam la inceputul istorisirii, Fabian Voaideş şi mătuşa lui, Mihaela Lomoră, au ținut, neapărat, să cântăm împreună „Leliţă Săftiţă” (melodie din vechea tipăritură, de la jumătatea secolului al XIX-lea, a lui Anton Pann), drept surpriză pentru tulgheşeni. „Hai s-o facem şi pe asta!”, ne-am zis. „Să vedem cum sună acest cântec vechi, acompaniat de dobă cu strune, fluier şi vioară, într-o formulă ad-hoc, cu spectatorii care aşteptau în faţa scenei, fiind pregătiţi să ne critice ori să ne aplaude…” Am riscat şi „a ieşit”, neaşteptat de fain! După ce-am primit un rând de aplauze, le-am dăruit, lui Fabian şi Mihaelei Lomoră, însemnele festivalului, aşa cum le-am dăruit tuturor participanţilor în acea zi. I-am medaliat, le-am înmânat diplomele şi trofeul, iar Fabian era foarte fericit că pleacă din România, din Țara bunicilor, cu Tricolorul la gât.
Din acest moment „am predat ştafeta” distinsului nostru primar, Marcel Vancu, pentru a prezenta, în continuare, invitaţii în festival: Iustina Lăbonţiu (Rugină), proaspăt absolventă a Școlii populare de artă, sub îndrumarea domnului Ioan Dordoi, Angela Rusu şi Don Nero.
În ziua următoare, „ştafeta” a fost predată mai departe prezentatorilor spectacolului zilei, Magicianul Cristianis şi Larisa Judele. Pe scenă au urcat, şi a doua zi, artiştii tulgheşeni Iustina Lăbonţiu și Mihaela Lomoră, care a prezentat muzică populară şi uşoară alături de nepotul ei Fabian (acesta ne-a încântat cu „Hora staccato” şi „Haiduceasca”), apoi a urcat formaţia de dans modern „Ave Dance” și foarte talentata Ana Binca Gârlă. De notat că tulgheşenii au evoluat, cu toţii, live! Spectatorii tulgheşeni s-au simţit mândri de talentaţii lor copii, bucurându-se apoi, din plin, de toţi artiştii care au evoluat pe scenă. A fost spectacol pentru toate gusturile, iar sărbătoarea s-a încheiat cu un amplu foc de artificii, după miezul nopţii.
În concluzie, pot spune că am avut o ediţie a Festivalului „Roata Stelelor” frumoasă, cu vreme bună, care a decurs fără pauze, prezentând o gamă variată de jocuri şi melodii de muzică populară, atât din folclorul naţional, cât şi din folclorul local. Menționez că doina, cântată excepţional, neacompaniat, de Radu Cozariz, a lăsat publicul mut de uimire, deoarece Radu abia a împlinit 14 ani.
De asemenea, a doua zi a fost la fel de frumoasă şi binecuvântată de Dumnezeu, cu vreme bună.
Între cei care au pus umărul pentru ca, dublul eveniment, să iasă perfect sunt: Primăria şi Consiliul Local Tulgheş, Asociaţia Culturală „Plaiuri tulgheşene” (care a organizat şi a coordonat desfăşurarea festivalului, a asigurat prezentator, în persoana subsemnatei, a pregătit formaţia locală „Plaiuri tulgheşene” etc.), SVSU Tulgheş (cei de la Serviciul pentru situaţii de urgenţă, care au amenajat perimetrul bazei sportive unde a avut loc evenimentul şi au vegheat, în cele două zile, la bunul mers al lucrurilor, în strânsă colaborare cu echipajele de jandarmi, pentru preîntâmpinarea evenimentelor nedorite); la sonorizare, care a fost impecabilă, pentru care-i mulțumim lui Florin Blaga din Borsec.
Entități media au fost Ardeal TV (operator Florin Deac şi reporter voluntar Vasilica Deac, cărora le mulţumim pentru prietenie şi răbdare), Radio PRO Diaspora, cu moderatoarea „Sabina Sabina” (pseudonim), care a fost delegată să semneze un proiect cultural cu cei de la conducerea UAT Tulgheş, pentru anul viitor. Se pare că Ansamblul „Plaiuri Tulgheşene” va fi parte în proiect. Vom vedea la momentul potrivit dacă, ce şi cum…
Bucătar-şef a fost Mihaly Farkas. Toţi cei 190 de artişti amatori, participanţi la festival, au lăudat tocana de mistreţ, pregătită de domnia sa, cu ingredientele oferite de sponsori. De asemenea, mulţumim pentru tocana de oaie, de a doua zi, şi pentru balmoş, lui Ghiţă Rugină, nimeni altul decât tatăl Iustinei Lăbonţiu (Rugină), cântăreaţa despre care povesteam mai sus. Mulţumim colectivului din Primăria Tulgheş, care a ajutat la tot ce a fost nevoie! Aţi făcut mulţi kilometri cu zâmbetul pe buze! Mulţumim membrilor Consiliului Local, care au fost prezenţi la activități în cele două zile! Tot respectul!
Sponsorul principal, Grigoriu Service SRL, a asigurat premiile pentru tombolă.
Înainte de toate, îţi mulţumim, Ţie, Doamne, că ne-ai ajutat şi de această dată şi ne-ai îngăduit să ne bucurăm împreună de reîntâlnirea cu cei reveniţi din toate părţile pământului, să se adape cu „apă vie” din fântâna casei părinteşti!
„Ţine-ne Părinte sfinte / şi ne dă tihnă şi minte / să putem merge ’nainte / pe cărarea de lumină / pân’ la Tine în grădină! / Dă-ne, Doamne, gând sfinţit / tuturor ce-am împânzit, / din Apus la Răsărit, / ţări şi mări îndepărtate, / simţind dorul ca pe-o moarte, / tot muncind pe-agoniseală, / sfârşindu-ne-n dor de Țară / şi de grai şi de părinţi / şi de codri şi de sfinţi… /de cărarea de sub coastă / şi de zarea cea albastră, / care nu-i aşa de clară, / niciunde ca-n a Ta Țară! Amin!”.
Cu bucurie am simţit trăirea „reveniţilor acasă” de prin străini şi v-am transmis-o, poate, prea puternic, eu, „reporterul de ocazie”, consemnând aceste rânduri sub impresia puternică a celor două zile minunate.
