În fiecare an, pe 9 martie, comemorăm și cinstim pe toți deținuții politici anticomuniști din România.
Închinare evlavioasă înălțăm deținuților politici anticomuniști care prin mărturisirea lui Hristos până la sânge, în închisorile comuniste, au reușit să ne facă pe noi, cei de astăzi, de a mai avea măcar puțină verticalitate în lupta cu oculta internațională care vrea să lichideze pe Domnul nostru Iisus Hristos din inima noastră.
Sfinților din închisori le datorăm libertatea primită în dar de la Domnul, după așa-zisa Revoluție din 1989. În celulele închisorii de la Aiud, care, cu timpul, au devenit chilii, deținuții anticomuniști au primit de la Părintele Arsenie Boca primele patru volume din Filocalie, care era tradusă, prin 1946, de părintele Dumitru Stăniloae. Astfel, în pușcării, prin Filocalie, deținuții sunt printre primii români care au trăit, prin rugăciune cu lacrimi, Evanghelia.
Un cuvânt tare frumos a rostit părintele Amfilohie la Târgu-Ocna, în februarie 2024, cu ocazia slujbei închinate Mucenicului Valeriu Gafencu și a tuturor Sfinților din închisorile comuniste. Spune așa părintele: „Ei au făcut dovada credinței lor în Dumnezeu. De aceea mărturisirea lor a fost una cu putere, pentru că Dumnezeu S-a făcut simțit prezent prin ei… În timpul acela, în lagăre, în deportări, oriunde s-au aflat, ei au avut același duh de rugăciune și de simțire românească. De aceea, noi rezonăm cu ei și oricine are simțirea aceasta românească rezonează cu valorile, pe care ei le-au promovat”.
Știm că omenirea a trecut până în prezent prin cinci orânduiri sociale: comuna primitivă, sclavagismul, evul mediu, capitalismul și comunismul.
Comunismul are drept inspirator pe satana. A reușit să ucidă aproximativ 318 milioane de oameni pentru a-și impune ideologia și a scoate din sufletele credincioșilor pe Domnul Iisus Hristos. Însă comunismul a fost îngăduit de Dumnezeu pentru direcția greșită pe care o luase omenirea și, în special, Occidentul, după Renaștere. Pentru a-i trezi pe oameni, a venit acest comunism. Comunismul a instaurat suferințe inimaginabile prin care cei care L-au mărturisit pe Hristos au devenit sfinți și stau acum în cer laolaltă cu îngerii și sfinții, în lumina neapropiată a Sfintei Treimi.
Un stareț de la Sfântul Munte Athos a spus răspicat că, fără Ortodoxie, nu ajunge la cer niciun om. Parafrazând, aș spune că, fără Sfinții închisorilor, sufletul nostru ar fi rămas fără demnitate în urcușul către Dumnezeu. Prin jertfa celor din închisori, prin iubirea lor către Dumnezeu, Neamul Românesc a biruit căpeteniile comunismului și slugile acestora și începe să se elibereze de fantasmele pe care diavolul le-a inoculat în mintea noastră timp de cincizeci de ani.
Comuniștii i-au închis pe mărturisitori și creștini fiindcă aceștia îl iubeau pe Domnul Iisus Hristos cu toată puterea sufletului lor. Și i-au încarcerat deoarece, fiind atei comuniștii, se temeau de creștini. Pe mulți i-au și eliminat fizic. Cu toate acestea, comuniștii au fost învinși de către mărturisitorii lui Hristos.
Iarăși, trebuie spus că Mântuitorul nu i-a lăsat singuri în celulă, ci a venit în persoană la unii dintre dânșii. Exemplu fiind Radu Gyr care a scris o poezie tare frumoasă pe această temă, numită Cu Iisus în celulă.
La Aiud, a venit și i-a cercetat în temniță, însăși Maica Domnului, într-un mod delicat și foarte discret, punându-i în mare încurcătură pe gardieni și pe comandantul închisorii. Adică a intrat pe vreme de iarnă cu zăpadă înaltă. Pașii la intrare au rămas pe zăpadă. Dar înapoi nu a mai lăsat urme. S-a deschis un proces care, firește, nu a găsit niciun intrus care să fi pătruns în închisoare. Și cine se duce să cerceteze cu dragoste deținuții, dacă nu chiar Maica Domnului în persoană, care nu părăsește pe nimeni atunci când suferă pentru iubirea Fiului său, Domnul Iisus Hristos?
Numim în cadru subiectiv doar doi din Sfinții închisorilor, pentru că sunt așa de mulți și frumoși. Dar un gând cutremurător de iubire avem pentru cei neștiuți de nimeni, ci doar de Dumnezeu. Cei doi sunt Valeriu Gafencu și poetul Radu Gyr. O infinită empatie am pentru toți, însă pe aceștia doi nu-i pot scoate din cămara inimii mele. Desigur că dăm și numele lui Constantin Oprișan, fiindcă suntem născuți în comuna Oncești din județul Bacău. Acum, câteva referințe despre poetul Radu Gyr. Oferim mărturia deținutului Ilie Tudor, tatăl vestitului rapsod Tudor Gheorghe: „Omul Radu Gyr era o făptură firavă, delicată. Un visător care se emoționa în fața unei frunze căzute, al unui firicel de iarbă ivit, cine știe cum, între două lespezi de piatră… Radu Gyr n-a fost un luptător pe baricade; arma lui în fața căreia nu se putea rezista, a fost poezia, teribila armă care deschide ceruri pentru obidiți, iar pentru dușmani foc mistuitor… Sufletul lui era un vulcan în erupție. Versurile lui, balsam pentru răni sângerânde și săgeți neiertătoare pentru dușmanii Țării. Eleganța lor s-a născut din suferință, iar puterea de penetrație din înnăscutul talent și sensibilitatea cu care-l înzestrase Dumnezeu”.
