♦ „Oamenii nu se deosebesc atât prin ceea ce zic, cât prin ceea ce fac” (cf. Antologia, II, 560)
Omul, oricât de luminoasă i-ar fi conştiinţa, chiar şi pe sine însuşi ajunge să se cunoască numai încetul cu încetul, după cum i se dă pe faţă firea individuală în stările sale sufleteşti şi faptele pe care le săvârşeşte. Judecându-ne pe noi înşine, deseori suntem surprinşi de propria noastră fiinţă şi, fără îndoială, mai rar încântaţi decât dezamăgiţi. Prin vorbele lui Ioan Slavici, care considera o armă puternică vorba şi graiul omenesc, o artă prin care ,,om stăpâneşte om”, încercăm să împărtăşim portretul/profilul spiritual al doamnei profesor inginer Maria Peligrad (foto), din municipiul Sfântu-Gheorghe, județul Covasna.
Încă de la început fac această mărturisire… Într-o fiinţă umană, ca a doamnei Maria Peligrad, nimic nu se ştirbeşte, totul – frumuseţe, graţie, comunicare, amabilitate – rămâne la locul său. Spiritul arde, aproape ca la anii tinereţii. Spiritualitatea, ca o căutare a sensului, înseamnă explorarea şi căutarea înţelegerii profunde a scopului şi semnificaţiei vieţii noastre. Doamna Maria Peligrad nutreşte acea dorinţă de a găsi sensul în experienţele sale, căutând şi descoperind scopul personal în această existenţă.
A demonstrat că este o persoană calculată, stăpână şi activă în conceptele sale, atât profesional, cât și şi civic. Activitatea rodnică a domniei sale s-a remarcat în calitate de dascăl şi apoi de maneger şcolar performant, dar şi ca organizator al numeroaselor concursuri și excursii cu elevii. Paralel, mai apoi, devine o vrednică participantă la conferinţe, colocvii, simpozioane cu intelectualii din municipiul Sfântu-Gheorghe şi din judeţul Covasna. Aceste prezenţe au fost tot atâtea „încercări” la care a răspuns cu brio și cu multă însufleţire. În luna aprilie 2006, profesoara inginer Maria Peligrad a fost aleasă Preşedinte al Fundaţiei „Mihai Viteazul” din acest municipiu reședință de județ. Este membru fondator al Ligii Cultural-Creştine „Andrei Şaguna”, preşedintele Filialei Covasna a Fundaţiei Naţionale „Neamul Românesc” şi membru al Consiliului Director al Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita și Mureş, colaborator al Centrului European de Studii Covasna-Harghita, al Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, membră a colectivului de coordonare a manifestărilor organizate de Instituţia Prefectului – Judeţul Covasna pentru sărbătorirea Zilei Naţionale a României etc.
Numele distinsei profesoare inginer este legat, pe lângă atâtea manifestări organizate, şi de cel al Festivalului Coral „George Sbârcea”, care dăinuie din anul 2012, dar şi al Festivalului „Tinere Talente”, al „Balului Costumului Popular”, „Sărbătorile Mărţişorului”, a șezătorii „La încondeiatul ouălor” ş.a. Amintim cu acest prilej şi pe acea persoană care s-a străduit a fi autor şi îngrijitor al unor volume, cum ar fi: Împreună de 25 de ani. Fundaţia Mihai Viteazul 1990-2015 şi Intrumente muzicale tradiţionale, importanţa lor în folclorul românesc, muzical şi coregrafic, Editura „Eurocarpatica” Sfântu-Gheorghe, 2021, precum şi autoare a numeroaselor articole şi interviuri apărute în presa locală, regională şi naţională. Am onorat rugămintea ca, în ediţia îngrijită de domnia sa, a volumului sus amintit să-mi publice materialul Varietatea instrumenelor muzicale populare din Harghita, text şi opt imagini. Autograful semnat de Maria Peligrad îl transpun ad litteram. „Domnului prof. univ. dr. Nicolae Bucur, Prieten constant al Fundaţiei «Mihai Viteazul», participant activ cu lucrări documentate şi interesante la Colocviile organizate în cadrul Festivalului Coral «George Sbârcea» şi la proiectul «Instrumente muzicale tradiţionale». Mulţumim pentru generozitatea şi dragostea sa pentru covăsneni! Cu aleasă consideraţie , Maria Peligrad, 20.12.2021, Sfântu-Gheorghe”. La rândul meu, i-am oferit şi dedicat din cărţile tipărite. Etnograful şi cercetătorul Nicolae Dunăre aşa cum l-am cunoscut, ca prieten, sfetnic, dascăl, „Eurocarpatica”, Sfântu-Gheorghe, 2015. „Doamnei prof. ing. Maria Peligrad. În cartea de faţă vreau să cred că este omagiat omul prin faptele sale. Multă preţuire şi stimă pentru deosebitul interes cărturăresc! Nicolae Bucur, 2015”; cartea Amprentele pelerinului, 2020, cu dedicaţia făcută doamnei Maria Peligrad: „Cărţile se unesc cu sufletul nostru, clipele petrecute cu ele devin agreabile şi înţelepte. Sărbători Fericite! Cu sentimentul unei profunde stime, Nicolae Bucur, decembrie, 2020”.
În cariera sa de profesoară, Maria Peligrad a cunoscut numeroase împliniri şi satisfacţii. La diferitele manifestări: conferinţe, luări de cuvânt, discursuri ocazionale, dădea dovadă de seriozitate şi capacitate. Privitor la lecţiile de la catedră, atât cât am putut reţine din unele discuţii cu domnia sa, în afara respectului pedagogic de rigoare, mi-a dat de înţeles că lecţiile de la catedră trebuie să însemne, pe lângă aşa-zisa materie şcolară, şi rolul de „fragmente” de viaţă. Scopul lor primordial este acela de a străbate activ, sensibil, în minţi şi suflete tinere. Cugetele adolescente au nevoie de modele.Vreau să cred că doamna profesoară, ca persoană, este făcută să le stimuleze tinerilor, şi nu doar lor, ţinută, caracter, calitate. În raporturile cu activităţile sale şi cu persoanele din jur rămâne acea fiinţă sub aparenţă calmă, atentă, înţelegătoare. „Avem nevoie, toţi, unii de alţii”, ar putea fi un motto gândit şi rostit de domnia sa.
Un profesionist ca doamna Maria Peligrad ştie să asculte părerile celorlalţi, ale colegilor și prietenilor, ştie să identifice nevoile celui de lângă dânsa, şi să empatizeze cu fiecare persoană care-i stă în preajmă. Un bun profesionist ca prof. ing. Maria Peligrad nu este lipsit de politeţe faţă de colegii de breaslă, nu-i întrerupe când discută cu ei şi îşi exprimă ideile clar şi concis. Lecturile făcute de domnia sa, dialogurile purtate cu prieteni, cunoscuţi, colectivitatea în care a activat/activează au ajutat-o să se dezvolte personal, iar experienţele trăite şi ale situaţilor întâlnite au reuşit să-i îmbogăţească temperametul. Gradul de implicare şi punctualitatea sunt trăsăturile de bază şi importante care completează portretul spiritual al doamnei Maria Peligrad. Sunt perfect convins că, de-a lungul anilor, respectarea promisiunilor, a responsabilităţilor şi a sarcinilor de lucru se constituie în realizări inteligente şi la timp. Dincolo de simpatii şi antipatii, Maria Peligrad a dat dovadă de corectitudine şi de integritate în tot ceea ce a promis să facă, angajându-se chiar şi la lucrări refuzate sau nerezolvate de alţii. Scopul principal, comun, l-a avut mereu acela de a ajuta instituţia unde și-a desfăşurta activitatea. Aş scoate în evidenţă şi faptul că a fost/este la curent cu tot ce se întâmplă în domeniul în care activează.
Dacă ar trebui să-i evidenţiem lecţiile de la catedră, nu odată aveam să-i reţin acele „trăiri” şi vorbe precum: „Mi-aş dori ca tinerii zilelor noastre să trăiască mai mult în realitate, mai puţin în lumea virtuală”. Mă ataşez, şi în calitate de dascăl, acestei reflecţii. Cu cât oamenii îmbătrânesc, cu atât spiritul lor devine mai simplu, mai cald, dobândind o înfăţişare mai organică. Am spune: „Pentru spirit, timpul este o dimensiune a întineririi”. Premeditarea culturală, căutarea noului şi a rafinamentului ne face pe toţi mai buni, mai darnici, mai înţelepţi şi mai relaxaţi – mi-a dat de înţeles prof. ing. Maria Peligrad. Viaţa ne căleşte, nu poţi să aştepţi totul de la ea…, tu trebuie să-i dai totul. Doamna noastră a demonstrat că măiestria pedagogică nu se confundă cu tehnica didactică (fiind reflectarea rutinei şi şablonismului). Măiestria înseamnă a acţiona diferenţiat de la o situaţie la alta, în funcţie de factorii noi ce intervin, unii dintre ei având un caracter inedit şi imprevizibil. Un profesor care posedă măiestria pedagogică este mai mult decât un bun profesor, este un artist în meseria sa.
Maria Peligrad ştie să-şi programeze timpul, atât al familiei sale, cât şi al comunităţii, lucru deloc uşor. Am putea spune că poartă grija tuturor. Aşa cum o cunosc, nu lasă să treacă vreun prilej – sărbătoare, aniversare, eveniment – fără a-l sublinia, fără a ne reuni în jurul ei, cerându-ne ca măcar în treacăt, dacă nu mai mult, să poposim asupra înţelesului spiritual al evenimentului respectiv. Evident, căminul, pentru Maria Peligrad, intră în „filmografia” sa de viaţă, un loc bine închegat, din care să poţi porni spre treburile unde eşti aşteptat. Cariera prof. ing. Maria Peligrad, fără a intra în amănunte, s-a desfăşurat cu satisfacţiile de rigoare, dar probabil şi cu anumite impasuri, unele inerente.
Aş putea spune că Maria Peligrad este convinsă de faptul că valoarea personalităţilor şi valoarea culturii sunt valorile etice absolute. În tot ce a înfăptuit de-a lungul anilor, ca inginer sau dascăl la catedră, dar şi ca lider al societăţii civice româneşti din judeţul Covasna, dinstinsa doamnă a ajuns la concluzia că înţelepciunea vieţii constă întru a fi iubit în relaţiile private şi stimat în viaţă. Popularitatea nu-i altceva decât rezultatul faptelor, fie ele mici ori mari, dar folositoare. O asemenea popularitate o dobândeşte omul târziu, mai adesea la o vârstă înaintată.
