„În vremea aceea a intrat Iisus într-un sat, iar o femeie, cu numele Marta, L-a primit în casa ei. Și ea avea o soră ce se numea Maria, care, așezându-se la picioarele Domnului, asculta cuvântul Lui. Iar Marta se silea cu multă slujire și, apropiindu-se, a zis: Doamne, oare nu socotești că sora mea m-a lăsat singură să slujesc? Spune-i, deci, să-mi ajute. Și răspunzând, Domnul i-a zis: Marto, Marto, te îngrijești și pentru multe te silești, dar un singur lucru trebuie: căci Maria partea cea bună și-a ales, care nu se va lua de la ea. Și, când zicea El acestea, o femeie din mulțime, ridicând glasul, I-a zis: Fericit este pântecele care Te-a purtat și fericit este pieptul la care ai supt! Iar El a zis: Așa este, dar fericiți sunt și cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l păzesc pe el” (Luca 10, 38-42; 11, 27-28).
În vremea împăratului bizantin Leon al VI-lea cel Înțelept (886-912) și a soției sale Sfânta Teofana, Sfântul Andrei – cel nebun pentru Hristos – împreună cu ucenicul său Epifanie au văzut-o pe Maica Domnului în timpul slujbei de priveghere din Biserica Vlaherne (anul 911), acoperind poporul drept cinstitor cu Sfântul ei Acoperământ în timp ce se ruga lui Dumnezeu astfel: „Împărate Ceresc, primeşte pe tot omul care se roagă Ţie şi cheamă numele meu întru ajutor, ca să nu plece nimeni de la faţa mea neajutorat şi neascultat” (Acatistul Acoperământului Maicii Domnului, Icosul 10). Astfel că, pentru a păstra mereu vie această descoperire cerească, Biserica a rânduit ca la data de 1 octombrie să o cinstim pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, care de-a pururi își revarsă asupra noastră ocrotirea.
Acoperământul Maicii Domnului însumează întru sine toate manifestările de mamă ale Preacuratei Fecioare Maria, prin care dânsa ne șterge lacrimile, ne păzește de rău, ne învață calea dreptății, ne întărește spre tot lucrul bun, ne alungă gândurile rele, ne mângâie sufletele, ne hrănește din roadele duhului, ne luminează inimile etc. De asemenea, Preacurata Fecioară Maria ne acoperă și prin exercitarea atributelor sale de împărăteasă a lumii și stareță a cinului monahal. Din această poziție, Doamna noastră ne acoperă prin faptul că ne ajută în nevoi, ne salvează de primejdii și ne chivernisește toate cele de trebuință vieții.
Această sărbătoare ne pune în relație atât cu Dumnezeu-Tatăl Care a ales-o și a binecuvantat-o pe Maica Domnului, cât și cu persoana Domnului Hristos care ne-a dăruit-o ca mamă, din multa Sa iubire de oameni, când se afla pe Cruce și, nu în ultimul rând, ne îndreaptă privirea către Duhul Sfânt, care o ajută pe Maica Vieții să fie prezentă și să lucreze în viața fiecăruia dintre noi, oferindu-ne ajutorul dumnezeiesc. În esență, Maica Domnului ne acoperă pentru a ne ajuta ca să sporim în credință și ca să putem ajunge la măsura aprinderii în inimă a focului dragostei de Dumnezeu.
Acest acoperământ s-a țesut din iubirea Mântuitorului Hristos, care a vrut ca noi să devenim frați ai Săi, având cu toții o singură mamă, pe Născătoarea de Dumnezeu. Domnul nostru Iisus Hristos, din milă și afecțiune față de noi, îi lasă Maicii Sale brațele libere, pentru a putea întinde acoperământul asupra noastră, căci, în esență, El Însuși, ca Mântuitor al umanității, o trimite la noi, ca prin ea să ne ofere mulțime de daruri. După ce ne înfiază, Măicuța Domnului ne acoperă prin energia dragostei și a spiritului de comuniune pe care ni le insuflă ca unor copii ai săi, pe care și-i dorește uniți prin legătura Legii și a harului. A fi sub Acoperământul Maicii Domnului, însă, nu ține doar de dorul, iubirea și bunătatea Maicii Preacurate, ci depinde și de fiecare credincios în parte sau, mai exact, de dorința oamenilor de a veni și a rămâne printr-o viețuire creștinească sub această adumbrire harică. Din punct de vedere istoric, Maica Domnului și-a întins Acoperământul peste cei care au mers la slujba Privegherii, realitate ce evidențiază faptul că omul poate dobândi ocrotirea Preacuratei Fecioare Maria prin stăruirea în rugăciune și participarea la sfintele slujbe. Așadar, cu precădere în biserică, se deschide cerul și se regăsește scara pe care coboară Maica Domnului la noi. Totodată, mai înțelegem și faptul că noi ne putem cultiva relația cu dânsa prin împărtășirea cu Sfintele Taine ale Bisericii. Maica Domnului își întinde Acoperământul chiar și asupra oamenilor păcătoși, pe care îi salvează din abisul răutății, cunoscând de mai înainte mulțumirea pe care i-o vor aduce și slujirea pe care o vor aduce lui Dumnezeu.
Sărbătoarea Acoperământului ne-o descoperă pe Maica Domnului în calitate de mijlocitoare la Dumnezeu și ca o împreună rugătoare cu sacerdoții Sfântului Altar și poporul binecredincios.
Această vedenie nu tulbură, nu distrage, nu devine spectaculoasă, ci constituie o revărsare tainică a cerului pe pământ și, totodată, o ridicare a poporului binecredincios la cele de Sus.
Maica Domnului, deși coboară la noi pe pământ, ne face să flămânzim și să însetăm după cer, deoarece iubirea noastră față de Născătoarea de Dumnezeu ne atrage printr-o energie nevăzută, spre locașul unde dânsa locuiește și care ne devine familiar prin prezența ei, în el.
Icoana numită „Deisis”, în care o vedem pe Maica Vieții mijlocind la Dreptul Judecător, Hristos Domnul, dezvăluie faptul că noi, fiii Bisericii, avem nevoie de Acoperământul ei și la acest din urmă și hotărâtor ceas al judecății.
Acoperământul, ca obiect vestimentar ce protejează persoana învăluită în el, simbolizează desființarea oricărei distanțe dintre noi și Maica Vieții și presupune o apropiere duhovnicească a Doamnei noastre față de noi. Plecând de la această considerație putem contempla tainic la următoarele cercetări ale harului:
Ce simțiri ne inundă sufletul când simțim atingerea veșmântului Preacuratei Maici?
Ce fior dumnezeiesc ne străbate ființa simțindu-o pe Doamna noastră atât de aproape?
Ce mângâieri și binecuvântări ne vor străbate adâncul minții și al inimii auzindu-i glasul și șoaptele rugăciunii, Celei ce este Maica Fiului de Împărat?
Aceste simțăminte duhovnicești le putem trăi rugându-ne stăruitor lui Dumnezeu, petrecând în slujbe de priveghere și ținând mereu candela aprinsă prin rostirea acatistelor, paracliselor, canoanelor și rugăciunilor către Maica Domnului. Amin.
Pr. Cristian Vlad Irimia
Biserica „Izvorul Tămăduirii”
Staţiunea Covasna, ROMÂNIA
