Duminică, 22 septembrie 2024, Preasfințitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei, însoțit de un sobor de preoți și diaconi, a slujit Dumnezeiasca Liturghie în Biserica de lemn cu hramul „Izvorul Tămăduirii”, situată pe esplanada din preajma Hotelului „Montana”, din orașul-stațiune Covasna.
Slujirea pastorală a Preasfințitului Părinte Andrei a fost prilejuită de resfințirea acestui locaș de cult, după lucrările de reparație și schimbare a învelitorii de șindrilă care acoperă Biserica de lemn în stil maramureșean, devenită, în ultimii ani, un simbol al „orașului celor o mie de izvoare”, cum este supranumită urbea Covasnei.
O mulțime impresionantă de credincioși a așteptat sosirea Preasfințitului Andrei, care a împărțit, cu generozitatea-i binecunoscută, binecuvântări arhierești și cuvinte duhovnicești celor care l-au întâmpinat pe chiriarhul locului (atât covăsneni, cât și turiști din toată Țara, aflați, în acele zile, la odihnă și tratament).
Dumnezeiasca Liturghie Arhierească a reunit în slujire un sobor de preoți format din părintele proinprotopop Ioan Bercu, părintele protopop de Sfântu-Gheorghe, Teodor Florian Mocanu, părintele protosinghel Hrisostom, părinții din orașul Covasna, Cristian Vlad Irimia (în calitate de gazdă), Ioan Ovidiu Măciucă și Antonio Pintrinjel, și avându-l ca invitat special pe Pr. prof. dr. habil. Aurel Pavel, profesor titular la disciplina Misiologie și Ecumenism la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Sfântul Andrei Șaguna”, Universitatea „Lucian Blaga”, Sibiu. Menționăm că părintele profesor a fost îndrumătorul tezei de doctorat a părintelui Cristian Vlad Irimia, de la Biserica „Izvorul Tămăduirii” Covasna, în cadrul Școlii doctorale organizate de prestigioasa instituție sibiană de învățământ teologic universitar din România.
Părintele profesor Aurel Pavel a rostit, la invitația Preasfințitului Andrei, un cuvânt de învățătură privitor la semnificațiile teologice și morale ale pericopei evanghelice care s-a citit în această duminică, a 18-a după Rusalii (Pescuirea minunată, Luca 5, 1-11). Părintele a insistat asupra simbolisticii acestei pescuiri, care întruchipează Biserica din veacul acesta, Biserica luptătoare. Mântuitorul Iisus i-a văzut pe ucenici pe malul lacului Ghenizaret, lângă două corăbii, spălându-și mrejele (plasele de prins pește). Aceștia nu prinseseră nimic toată noaptea. Însă, când L-au văzut, le-a spus „lăsaţi în jos mrejele voastre”. „Învăţătorule”, au zis ei, „toată noaptea ne-am trudit şi nimic nu am prins, dar, după cuvântul Tău, vom arunca mrejele.” Le-au aruncat, la porunca Atotputernicului. Mrejele au fost aruncate. Au prins atât de mult pește, cât să umple două corăbii, iar acestea se rupeau de greutatea lui. Apoi, Domnul a zis: „Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni” (Matei 4, 19). Aceștia au primit Cuvântul lui Dumnezeu drept năvod, pentru a-l arunca în lume ca într-o mare adâncă și cu care au prins mulțime mare de creștini pe care îi vedem și de care ne minunăm. Înainte de aceasta, însă, Mântuitorul se urcase în corabia lui Simon (cel care avea să devină Apostolul Petru) și-l rugase să o depărteze puțin de la mal, pentru a vorbi mulțimilor. Revenind la episodul pescuirii minunate, părintele Pavel a subliniat două dintre aspectele care îl au ca protagonist pe Simon Petru. Primul se referă la ascultare. Și răspunzând Simon a zis: „Învățătorule, toată noaptea ne-am trudit și nimic nu am prins, dar, după cuvântul Tău, voi arunca mrejele” (Luca, 5, 5). Al doilea aspect privește smerenia. Iar Simon Petru, văzând aceasta, a căzut la genunchii lui Iisus, zicând: „Ieși de la mine, Doamne, că sunt om păcătos”. Căci spaima îl cuprinsese pe el și pe toți ce erau cu el, pentru pescuitul peștilor pe care îi prinseseră (Luca 5, 8-9). Finalul pericopei, la care părintele profesor a făcut anterior referire, privește chemarea pescarilor la urmarea lui Hristos, la a fi „pescari de oameni”, propovăduitori și mărturisitori ai Cuvântului Hristos. Acest aspect a fost subliniat și de Preasfințitul Părinte Andrei, în succintul său cuvânt de învățătură, care a insistat asupra corespondenței dintre cele două pescuiri făcute de ucenici la porunca lui Iisus Hristos: prima, cea dinainte de Patimi, cealaltă după Înviere. Aceste două pescuiri simbolizează întreaga Biserică, așa cum este acum și așa cum va fi după învierea morților. Acum, după cum se poate vedea, este o mulțime mare, cu buni și cu răi. Însă după Înviere vor face parte numai cei buni, și într-un număr limitat (cf. Fericitul Augustin, Predica 248.2, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip, https://doxologia.ro/evanghelia-despre-pescuirea-minunata-comentarii-patristice).
De asemenea, Preasfințitul Andrei a ținut să-i mulțumească părintelui profesor Aurel Pavel, atât pentru participarea la această Dumnezeiască Liturghie, cât și pentru implicarea meritorie și sprijinul academic pe care l-a acordat părintelui Cristian Vlad Irimia în timpul în care acesta a urmat studiile Școlii doctorale de la Facultatea de Teologie din Sibiu și a elaborat, sub îndrumarea preacucerniciei sale, teza de doctorat. Recunoașterea acestor merite academice și duhovnicești a fost materializată, de către Preasfințitul Andrei, prin acordarea Crucii Episcopale a Eparhiei noastre părintelui profesor Aurel Pavel.
După Dumnezeiacsa Liturghie, Preasfințitul Părinte și întregul sobor, au săvârșit lucrarea liturgică a resfințirii sfântului locaș de închinare, prin stropire cu apă sfințită și ungere cu untdelemn sfințit.
Nu în ultimul rând, trebuie să menționăm că răspunsurile liturgice (cântările de la Dumnezeiasca Liturghie) au fost intonate de Grupul Psaltic „Filomelos” (activând în municipiul Onești și la Biserica din Borzești, ctitorită de Sfântul Domnitor Ștefan cel Mare), dirijat de prof. Paula Cautiș, grup format din tineri și tinere provenind din mediul laic, dar cu multă râvnă și dragoste pentru cântarea psaltică, tradițională și duhovnicească, a Bisericii Ortodoxe. Atât cântările axiale ale Liturghiei (Imnul Heruvic şi Axionul), cât și răspunsurile liturgice, cântate într-un curat și autentic stil psaltic, au avut darul și puterea de a insufla poporului binecredincios, prezent în sfântul locaș și în curtea acestuia, un sentiment de liniște, pace și înaltă trăire duhovnicească, așa cum numai cântările psaltice, de tradiție bizantină, insuflate de Duhul Sfânt și puse în lucrare, de secole, prin compozițiile Sfinților Imnografi și Melozi ai Bisericii, au însușirea de a o face.