Nu-L opriți pe Hristos să intre în școli! Doamnă ministru și domnilor profesori, Chemați-L pe Iisus Hristos Domnul în școli! Deschideți porțile să pătrundă lumina necreată a Sfintei Treimi în inimile tuturor!
Deschideți porțile școlilor să intre Hristos! Și atunci veți rămâne surprinși cum va dispărea violența și toate celelalte crize care cutremură învățământul românesc. Reprimiți-L pe Autorul creației în școli și universități, domnilor și doamnelor profesori.
„De la școală nu e de așteptat nimic”, ne învață Sfântul Teofan Zăvorâtul încă din secolul al XIX-lea. Noi punem absolută autoritate pe cuvintele sfinților, fiindcă sunt prietenii Domnului și au primit încă din această viață aura energiei necreate.
Dacă dascălii s-au disociat de Evanghelie, ce mai poți aștepta de la dânșii? Dacă eu greșesc, atunci de ce a năvălit atâta violență în școli? Nu dascălii și părinții au vegheat asupra copiilor, ai căror îngeri stau în cer și privesc fața Domnului?
Vedem roadele învățăturii care se oferă copiilor: haos, violență, agresivitate, consum de droguri, vulgaritate, superficialitate – și mai putem enumera încă multe alte răutăți care și le-au însușit copiii de la „mentorii” lor. Dar, înaintea profesorilor sunt părinții, care au o mare parte de contribuție și o infinită responsabilitate față de Dumnezeu și comunitate. Adevărul este că ne-am rupt total de învățătura lui Hristos din Evanghelie. Nu toți. Cunoaștem că sunt și excepții. Există o minoritate, acea turmă mică de profesori și părinți, dar ea e prigonită și nu se poate impune majorității atee a părinților și a dascălilor. Doar știm că tot cel ce crede în Iisus Hristos va fi prigonit, spune Sfântul Apostol Pavel.
„În zilele noastre părinții își învață copiii o mulțime de lucruri, deseori netrebuincioase și nefolositoare, și nu se îngrijesc să-i învețe frica Domnului și împlinirea poruncilor Lui, să respecte așezămintele Celei Uneia Sobornicești și Apostolești Biserici, fapt pentru care copiii sunt în mare parte fără respect față de părinții lor, iar pentru sine și pentru patrie, netrebnici, și uneori chiar vătămători” (Cuviosul Ambrozie, 23, Partea a II-a, p. 58). Acest Sfânt Părinte de la Sfânta Mănăstire Optina a trăit prin secolul al XIX-lea. Dar, între timp sănătatea duhovnicească a profesorilor a devenit catastrofală. Este o opinie strict personală.
Să nu uităm nicio clipă că învățământul e o problemă națională, care ne privește pe toți. Firește că eu, primul, sunt cel mai vinovat, dar e foarte important să-i atenționăm și pe părinți, profesori, guvernanți și acum, atenție foarte mare: cei mai iresponsabili sunt cei din presa (media) românească audiovizuală – televiziune, radio, internet. Aducem însă mulțumiri și înclinări până la pământ presei creștine, care face misiune și mare jertfă pentru salvarea Ortodoxiei.
Și numim aici publicațiile: „Familia Ortodoxă”, „Lumea Credinței”, „Atitudini” și „Condeiul ardelean”. Amintim și revista „Credința Ortodoxă”, care a apărut un sfert de secol la Bacău, însă, din 1 ianuarie 2024, nu mai vede lumina tiparului, fiindcă mentorul ei, Ioan Enache este bolnav și pentru care ne rugăm ca Domnul să-i dea sănătate. Fără îndoială că sunt mai multe publicații creștine pe care noi nu le cunoaștem, dar cărora le mulțumim și ne bucurăm foarte mult că există.
M-a impresionat „franchețea” francezilor, care au spus cu voce tare că învățământul a eșuat în Franța. Adică nu se face educație în școli, ci mai degrabă opusul acesteia. Păi, dacă la noi în școală e violență, consum de droguri, vulgaritate și toate celelalte, înseamnă că nu am înțeles că este necesar să ne certăm pe noi înșine și să spunem adevărul. Încă mai mințim ca pe vremea comunismului? Se spune că 70% dintre elevii de liceu au luat examenul de maturitate. Eu nu cred că este un procent adevărat. Un cadru didactic mi-a spus, cu mâna pe inimă, că sunt licee mari care cumpără examenele de bacalaureat.
Ce este de făcut? Că de criticat este ușor, dar și dăunător este pentru cel care se ocupă cu aruncarea pietrelor în capul semenilor.
Pe români i-a salvat de păgânătate și sălbăticie învățătura Evangheliei, mai exact Creștinismul. Biserica Ortodoxă a făcut armonie și echilibru în școli până prin secolul al XVIII-lea. Iată ce spune Sfântul Teofan Zăvorâtul, care a trăit un secol mai târziu: „De la școală nu e de așteptat nimic. Preotul trebuie să socotească că prima datorie a conștiinței sale este desăvârșirea maturilor în cunoașterea credinței creștine și pregătirea tinerilor din primii ani de dezvoltare a conștiinței lor, lămurindu-le lucrurile pe care ei trebuie să le știe. Această muncă trebuie făcută prin viu grai, adunând copiii în biserică și acasă în serile de duminică, sau când și cum va fi mai la îndemână”.
Dacă Sfântul Teofan Zăvorâtul, care a tradus Filocalia în limba rusă și a luminat neamul rusesc ca nimeni altul, spune că „de la școală nu e nimic de așteptat”, atunci e cazul să ne trezim de-a binelea. Prin urmare, noi propunem și rugăm pe părinți și pe domnii profesori să învețe în fiecare zi pe copii, adolescenți și tineri cinci teze fundamentale ale Cuvioșilor Părinți de la Optina.
1. Frica lui Dumnezeu, pentru că este începutul înţelepciunii (Pilde 1, 7) și cu frica Domnului se fereşte fiecare de rău (Pilde 15, 9). Copiilor le trebuie insuflat „că Dumnezeu cunoaște nu doar faptele și cuvintele noastre, ci chiar și gândurile, și că pentru virtute încununează, iar pentru viciu, pedepsește”. Această învățătură o veți găsi în multe cărți creștine pentru copii. Cu toții avem această tendință păgubitoare de a face un lucru rău și rușinos, în ideea că nimeni nu ne vede. Dar noi înșine nu ne apărăm de rău propria persoană? Și trebuie spus că frica lui Dumnezeu o aduce în suflet credinţa neclintită în Dumnezeu.
2. Împlinirea poruncilor lui Dumnezeu. În ziua de astăzi cuvântul poruncă este dezavuat în mod absolut în școala românească. Dar Domnul Iisus Hristos ne-a dăruit porunca iubirii. Aceasta e suprema învățătură. Dar copiilor de astăzi nu li se insuflă diamantele din Sfânta Scriptură. Dacă ar lucra la porunca iubirii ar dispărea haosul și violența din școli. Iubirea aduce cu sine blândețe, compasiune și atenție pentru întreaga creație.
3. Respectarea așezămintelor Celei Uneia Sobornicești și Apostolești Biserici. Dacă am iubi și dedica măcar unu la sută Bisericii, din timpul alocat telefonului, încă ar fi bine. Dar de Biserică ne amintim rar în cursul unei zile.
4. Deprinderea cu înțelegerea ortodoxă și apărarea copiilor de noțiuni străine Bisericii Ordodoxe.
5. Strădania de a educa copiii în lumina smereniei și de a semăna în inimile lor semințele virtuților.
„Pentru om nu există o altă sursă de bunăstare pe pământ și de fericire veșnică în cer, afară de Biserica lui Hristos, și că tot ce este în afara ei este nimic.” Sunt cuvintele unei mame din Rusia care a cerut un sfat stareților de la Optina în privința educării copilului ei. Și cuvioșii de la Optina i-au spus că pe o mamă nimeni nu o poate înlocui în creșterea și educarea propriilor copii. Dar acesta e un alt subiect, extrem de delicat. Noi ne oprim aici fiindcă deja ne culpabilizăm că poate am folosit cuvinte prea dure. Dar o facem cu iubire și ne cerem iertare pentru toate câte v-am greșit în acest umil cuvânt.