(Vovidenia)
„În vremea aceea a intrat Iisus într-un sat, iar o femeie, cu numele Marta, L-a primit în casa ei. Și ea avea o soră ce se numea Maria, care, așezându-se la picioarele Domnului, asculta cuvântul Lui. Iar Marta se silea cu multă slujire și, apropiindu-se, a zis: Doamne, oare nu socotești că sora mea m-a lăsat singură să slujesc? Spune-i, deci, să-mi ajute. Și răspunzând, Domnul i-a zis: Marto, Marto, te îngrijești și pentru multe te silești, dar un singur lucru trebuie: căci Maria partea cea bună și-a ales, care nu se va lua de la ea. Și, când zicea El acestea, o femeie din mulțime, ridicând glasul, I-a zis: Fericit este pântecele care Te-a purtat și fericit este pieptul la care ai supt! Iar El a zis: Așa este, dar fericiți sunt și cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l păzesc pe el” (Luca 10, 38-42; 11, 27-28).
După ce o concep, cu ajutorul harului lui Dumnezeu, cu părintească dragoste, Sfinții Ioachim și Ana o aduc la templul din Ierusalim pe Fecioară Maria, spre a o afierosi lui Dumnezeu, împlinind astfel făgăduința pe care au făcut-o cu prilejul cererii adresate Celui de Sus, spre a dobândi naștere de prunci. Prin săvârșirea acestui gest, părinții Ioachim și Ana nu păstrează în mod egoist darul primit, ci uită de nevoile specifice bătrâneții și dau lui Dumnezeu ceea ce trebuie să fie al lui Dumnezeu.
Preacurata Maria, urcând singură cele 15 trepte ale templului, prefigurează în chip simbolic consimțământul pe care și l-a dat – „Iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău” (Luca 1, 38) – și prin care îi răspunde lui Dumnezeu prin Sfântul Arhanghel Gavriil, că acceptă să îndeplinească misiunea suirii către Ierusalimul Ceresc, prin slujirea ascultării.
Preasfânta Fecioară, de la vârsta de trei ani iese din lume, lasă pe mama și tatăl ei pentru a da curs chemării harului și intră în templu ca într-o cămară a Mirelui, căci, din copilărie ea devine logodnica lui Dumnezeu. Preabinecuvântata Maică, în topitoarea templului se purifică precum aurul timp de 12 ani, dându-se pe sine însăși biserică însuflețită, pentru a se învrednici a fi „binecuvântată între femei”.
Pregătirea Maicii Domnului în templu poate fi o recunoaștere a cinstei pe care Dumnezeu a acordat-o poporului ales și cultului acestuia, până la edificarea Templului celui nou pe care l-a zidit în propriul trup prin răstignire și înviere. Nevoindu-se cu studiul Scripturilor în Sfânta Sfintelor, Fecioara Maria se pregătește pentru a da naștere Logosului. Petrecând la templu în posturi și rugăciuni Preabinecuvântata Fecioară Maria se sfințește pentru a se învrednici a-I dărui din aluatul trupului său, frământat și copt (trup și sânge) viață Fiului omului – Pâinii celei cerești Hristos. Prin această curățire a propriei ființe, Maica Domnului caută să-L cunoască și să se unească cu Dumnezeu, pregătindu-se să încuviințeze cu uimire și sfială că va participa ființial la împlinirea chemării Celui Preaînalt, de a primi întru sine pe Fiul de Împărat.
Templul Legii Mozaice, înainte de a fi desființat, predă funcția de părinte al poporului ales, Preacuratei Fecioare Maria, care va deveni astfel mamă a Mântuitorului întregii lumi și a Bisericii. Acest lucru se arată și prin atribuirea unor apelative Maicii Domnului, ce trimit chiar la unele din principalele odoare sfinte ale templului, cum ar fi: chivotul sfânt, candela de aur, năstrapa manei ș.a.m.d.
Preotul Zaharia privind-o pe Fecioară Maria înțelege întru duhul că este martor și scrib al răscumpărării neamului omenesc. În relația duhovnicească pe care o are Fecioara Maria cu Preotul Zaharia se ascunde germenele conlucrării dintre Maica Domnului și preoția slujitoare a lui Dumnezeu, întemeiată de Hristos, pe care ea o va susține în calitate de rugătoare către Tronul Fiului său, Domnul nostru Iisus Hristos. Mai mult decât atât, aș remarca și fapul că Preacurata Maria se formează prin efort personal, călăuzire îngerească și ascultare filială față de Preotul Zaharia, pe care îl avea ca îndrumător duhovnicesc.
La vârsta de 15 ani reprezentanții templului o dăruiesc pe Preacurata Fecioară societății, ca pe o persoană vrednică de a-și începe misiunea ziditoare în neamul ei. Așadar, creșterea și educarea Fecioarei Maria la templul din Ierusalim reliefează importanța Bisericii și a Teologiei în formarea credinciosului hristofor (plin de harul lui Hristos). Biserica, prin formarea duhovnicească și culturală a tinerilor și a tuturor celor care îi calcă pragul, reprezintă un sfeșnic călăuzitor pentru societate, deoarece ea încununează umanitatea printr-o misiune psihoterapeutică duhovnicească și cultural filantropică.
Șederea Maicii Domnului 12 ani la templu este un exemplu pentru răbdarea și stăruința cu care se cuvine să ne pregătim și noi, toți, prin post și rugăciune, pentru a primi Sfânta Împărtășanie și, totodată, un temei pentru păstrarea fecioriei până la căsătorie.
În realitate, întreaga noastră viață ar trebui să o petrecem ori în biserică, ori în templul inimii și astfel, împreună cu Maica Domnului, vom parcurge, sub îndrumarea exemplului său, drumul întâlnirii cu Domnul Hristos. În acest sens putem identifica în simbolistica praznicului Intrării Maicii Domnului în Biserică și o perspectivă eshatologică, deoarece aceasta pe care noi o așteptăm de sus este chemarea în Împărăția Cerească. Ne dorim, așadar, ca să ne găsească vestitorul pregătiți, așternuți la rugăciune, în camera transformată în chilie.
Ferice de monahii și monahiile care prin nevoința din mănăstire retrăiesc și parcurg drumul ascezei și contemplării împreună cu Preacurata Fecioară, dar și de cei care reiterează acest drum al despătimirii la casele lor, fie în sate sau orașe. Unii ca aceștia nu-și zidesc biserica doar în suflete, ci, prin lucrarea lor lăuntrică, încearcă să modeleze întreaga lume, după modelul petrecerii întru sfințenie al Maicii Domnului.
Mântuitorul Iisus Hristos, prin jertfa Sa sângeroasă săvârșită pe Golgota, ne-a sfințit pe toți transformându-ne în „temple ale Duhului Sfânt” [„Nu ştiţi oare că voi sunteţi templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?” (I Corinteni 3, 16). Şi iarăşi: „Voi sunteţi templu al Dumnezeului celui viu, precum Dumnezeu a zis că: «Voi locui în ei şi voi umbla…»” (2 Corinteni 6, 16)], iar acest lucru presupune o mare vrednicie și o mare responsabilitate în ceea ce privește modul cum trebuie să înțelegem că trebuie să trăim. Maica Domnului ne oferă pilda dreptei viețuiri în templu, prin ceea ce ea însăși a săvârșit prin rugăciune, citind cărțile sfinte, ascultând povețele duhovnicului, postind, lucrând și păstrându-și trupul curat de orice întinăciune.
Prin coborârea minții în templul inimii, nevoitorul mântuirii va afla biserica Împărăției Cerurilor și pe Maica Domnului șezând de-a dreapta tronului Fiului ei, mijlocind pentru cei care i-au urmat exemplul purificării, prin ostenelile depuse în atmosfera liturgică a viețuirii creștine. Amin.
Pr. Cristian Vlad Irimia
Biserica „Izvorul Tămăduirii”
Staţiunea Covasna
ROMÂNIA
