( Blagoveștenia )
„Iar în a șasea lună a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, către o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele Fecioarei era Maria. Și, intrând Îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei! Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui și cugeta în sine: Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta? Și Îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Și, iată, vei lua în pântece și vei naște Fiu și vei chema numele Lui, Iisus. Acesta va fi mare și Fiul Celui Preaînalt Se va chema și Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său. Și va împărăți peste casa lui Iacov în veci și Împărăția Lui nu va avea sfârșit. Și a zis Maria către Înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu știu de bărbat? Și, răspunzând, Îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea și Sfântul care Se va naște din tine, Fiul lui Dumnezeu Se va chema. Iată, Elisabeta, rudenia ta, a zămislit și ea fiu la bătrânețea ei, și aceasta este a șasea lună pentru ea, care se numea stearpă. Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputință. Și a zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău! Și Îngerul a plecat de la ea” (Luca 1, 26-38).
Prin adresarea „Binecuvântată ești tu între femei!” putem înțelege faptul că Fecioară Maria este persoana aleasă care poate împlini datorită vredniciei sale dorința lui Dumnezeu, cu privire la întruparea Fiului Său, potrivit Tainei celei din veac ascunse și de îngeri neștiute.
Când i s-a spus să se bucure, că este plină de har și binecuvântată, Preacurata Fecioară Maria s-a tulburat și s-a temut, arătând prin aceasta adeverirea alegerii lui Dumnezeu, vădind ascultare și smerenie, cumințenie și iubire de Acesta. Prin acest îndemn – „bucură-te”, Preacurată Fecioară Maria este înștiințată, de fapt, că poate participa la împlinirea planului iconomic al lui Dumnezeu și, totodată, este răsplătită sau lăudată pentru vrednicia de a fi capabilă de a se face părtașă împărtășirii din slavă Sfintei Treimi, în calitate de potir, pentru Pâinea care avea să se coboare din Cer. La această bucurie suntem chemați și noi să participăm astăzi în ziua praznicului Bunei Vestiri. Se cuvine, însă, să menținem mereu aprinsă această candelă a bucuriei, prin rostirea zilnică a acatistelor și paracliselor Maicii Domnului, căci prin această pravilă de rugăciune putem și noi să vorbim și să o cinstim pe Mama noastră cea din ceruri.
Întrebarea – „Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu știu de bărbat?” a izvorât din sfiala gândirii Preacuratei Fecioare Maria, care întru smerenia cugetului ei, nu s-ar fi gândit că este vrednică, spre a lua în pântece prin pogorârea Duhului Sfânt și revărsarea asupra ei a puterii Celui Preaînalt. Pentru a o încredința că Dumnezeu unde voiește se biruiește rânduiala firii, Sfântul Arhanghel Gavriil îi răspunde, spunându-i „că la Dumnezeu nimic nu este cu neputință”, eliminând astfel frământarea interioară ce se născuse în sufletul ei.
Mărturisirea curăției sale „eu nu știu de bărbat”, deși era logodită cu Iosif, vădește lipsa cu desăvârșire a oricărui gând de dorință sau de așteptare a căsătoriei și deplina feciorie a sufletului și trupului Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
„Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!” – constituie cuvintele prin care Maica Domnului își exprimă voința de a se face părtașă gândului lui Dumnezeu. În calitate de smerită slujitoare și vindecată prin această consimțire, Maica Domnului restaurează libertatea umană alterată prin alegerea Evei celei dintâi (păcatul strămoșesc).
Cu Preacurata Fecioară Maria, care a petrecut la templul din Ierusalim întru desăvârșită virtute, se aseamănă fecioarele cele înțelepte, care privegheau cu candelele aprinse întru așteptarea Mirelui, având cu ele uleiul înveșnicirii întru lumină. Momentul întâlnirii cu Cel prea dorit și intrarea în cămara de nuntă are loc după ce aceste fecioare înțelepte adormiseră, adică trecuseră prin osteneala privegherii, în starea de contemplație, mutându-se cu totul de la cele de pe pământ la cele spirituale. Acest aspect consider că este un argument pentru asemănarea acestor fecioare cu Maica Domnului, care la rândul său ajunsese în Sfânta Sfintelor, la o înaltă și înțelegătoare viață duhovnicească. Mesajul pe care îl putem desprinde de aici este acela că numai prin râvna rugăciunii neîncetate și alipirea de biserică putem să Îl primim și să ne unim cu Mirele Ceresc.
Vestea cea bună care se aduce pe pământ, după foarte mulți ani de suspinuri și profeții făcute despre venirea în lume a Izbăvitorului, constă în aceea că Dumnezeu și-a găsit sălaș – chivot aurit în persoana Maicii Domnului, iar cu ajutorul slujirii Preacuratei Fecioare s-a putut așeza începutul mântuirii neamului omenesc, prin venirea în lume a Domnului nostru Iisus Hristos. Mențiunea făcută de Sfântul Arhanghel Gavriil în legătură cu sceptrul lui David și domnia veșnică peste casa lui Iacov reprezintă o dezvăluire profetică a identității Mântuitorului Iisus ca Mesia.
Sfântul Arhanghel Gavriil, purtătorul veștii și a poruncii lui Dumnezeu este cel care primește din sufletul și buzele Maicii Domnului încuviințarea întrupării Fiului Ceresc.
Timp de nouă luni Maica Domnului dăruiește trup și crește în propria ființă că într-o biserică pe Domnul Hristos, ca Om deplin. Chiar acest răstimp de nouă luni reprezintă o mărturisire a faptului că Dumnezeu-Cuvântul s-a asemănat nouă, fiind Om adevărat și Dumnezeu adevărat. De fapt, Maica Domnului a oferit Pruncului Iisus care se plămădise în pântecele ei, tezaurul genetic spiritual al lui Avraam, al lui David și al lui Aaron, dospit în aluatul ființei sale neprihănite și sfințite, cu care s-a înfrumusețat duhovnicește timp de 12 ani la templul din Ierusalim.
Buna Vestire rămâne o taină păstrată cu evlavie și tăcere de Măicuța Domnului, care nu-i comunică Dreptului Iosif cele întâmplate, acesta din urmă primind din partea lui Dumnezeu încredințare în vis, despre această lucrare minunată a harului din viața lor. Înălțimea tainei dumnezeiești a produs în ființa Preacuratei Fecioare Maria o trăire contemplativă, pe care a păstrat-o și experiat-o în intimitatea sufletului său. Dacă prin atitudinea ei tainică, Născătoarea de Dumnezeu rămâne cu mintea coborâtă în inimă, unde caută să deslușească misiunea ei în săvârșirea lucrării pe care avea să o îndeplinească în istoria mântuirii neamului omenesc, prin întâlnirea cu Sfânta Elisabeta, Maica Domnului arată că dorește să împărtășească bucuria, vestea și propriile trăiri fără a depăși granițele familiale – duhovnicești. Aceste lucruri ne determină să înțelegem faptul că viața întru Hristos Domnul, deși are și un aspect exterior, presupune mai cu seamă o interiorizare.
Fie ca Maica Domnului să ne călăuzească pașii către o viața virtuoasă și curată și să ne învrednicească cu mijlocirile ei, spre a putea primi prin Sfânta Împărtășanie, unirea cu Dumnezeu, în Sfânta Sa Biserică. Amin.
Pr. dr. Cristian Vlad Irimia
Biserica „Izvorul Tămăduirii”
Staţiunea Covasna
ROMÂNIA
