Cu toate că România a fost numită, de un anumit papă, „Grădina Maicii Domnului”, oare cât trebuie să ne mai pedepsească Dumnezeu, oare cât trebuie să ne mai urmărească blestemul lui Decebal? Acum, în zilele noastre, în care democrația „bubuie” în Europa, în Olanda s-au furat în două minute patru piese de o valoare inestimabilă pentru istoria Poporului Român, și anume Coiful de Aur de la Coţofeneşti (foto), din secolul IV î.H. și trei brățări dacice de aur, descoperite la Sarmizegetusa Regia, datând din secolul I î.H. Ele au fost împrumutate, împreună cu multe alte obiecte importante pentru istoria României, la muzeul Drents, orașul Assen din Olanda, pentru a fi expuse publicului. Piesele erau asigurate cu o anumită sumă și expuse în vitrine securizate și cu un sistem de supraveghere sofisticat. Hoții au spart zidul muzeului cu un explozibil de ultimă generație, nu a fost dinamită, ci semtex.
Dacă alegerile prezidențiale au fost deturnate de ruși, să nu ne mirăm că hoții ar putea fi chiar rușii care au o experiență foarte mare în a „fura” tezaure. Până în 1989 am avut cam trei furturi de tezaure, dintre care cele mai importante sunt două; primul furt datează din 1543 când niște țărani din județul Hunedoara au descoperit comoara lui Decebal sub râul Sargeției (Streiul de astăzi). Țăranii care au descoperit comoara au fost prinși de autoritățile imperiale, în frunte cu cardinalul George Martinuzzi, care a spoliat tezaurul dacic și l-a pus la adăpost în Cetatea Gherlei. Din păcate, acest gest necugetat i-a adus și moartea, fiind asasinat din ordinul unui general imperial, Casteldo, care a intrat în posesia comorii, inclusiv a brățării dacice „Șarpele de aur”. Al doilea și cel mai semnificativ furt este cel al tezaurului României, care a fost dus în Primul Război Mondial la Moscova, fiindcă aproape jumătate din Țară era ocupată de germani. Tezaurul dus la Moscova avea 93 de tone de aur, 91 tone de argint, tezaurul inestimabil de la Pietroasele, „Cloșca cu puii de aur”, Tezaurul de la Măgurele, rhytonul de argint de la Poroia, tablouri de Nicolae Grigorescu, Theodor Aman, Ștefan Luchian și bijuteriile Reginei Maria de România, în valoare de 6 milioane de lei aur, pe vremea aceea. S-au mai dus epitafele de aur de la mănăstirile Cozia, Dobrovăț, Slatina, Bistrița, Govora și multe altele. Din fericire pentru noi, în 1956, la insistențele lui Gheorghiu-Dej, sovieticii au cedat „Cloșca cu puii de aur”, dar, din cele 29 de piese, ne-au trimis doar 10 și câteva picturi ale lui Nicolae Grigorescu. Tot atunci s-au returnat României 33 kg de aur și 320 de piese și obiecte de cult. Însă, din păcate, tonele de aur nu s-au mai retrocedat niciodată.
După cum se poate vedea, România a fost jefuită de cele trei mari imperii: austro-ungar, rus (apoi sovietic) și turc. După 1989, jaful a continuat cu fabricile și uzinele noaste vândute la fier vechi, cu tăierea pădurilor și cu încercarea de a ne fura istoria și sufletul de român. Doamne, ocrotește-i pe români!
