90 de ani de la nașterea publicistului, scriitorului și omului de cultură Vasile Artenie (Chișinău, 31 ianuarie 1935 – Sfântu-Gheorghe, 17 noiembrie 1998)
Anul acesta s-au împlinit 90 de ani de la nașterea publicistului, scriitorului și omului de cultură Vasile Artenie. Acest moment constituie un bun prilej pentru a răsfoi, împreună, câteva „pagini regăsite” despre viața și activitatea sa, în Sfântu-Gheorghe și în județul Covasna. Ne propunem să realizăm demersul, prin integrarea informațiilor referitoare la „eroul” nostru, cu cele privind publicația „Cuvântul nou”, instituțiile și manifestările culturale, relațiile cu partidul „conducător” ș.a.
Rănile pricinuite comunității românești din Sfântu-Gheorghe, ca, de altfel, tuturor românilor din Ardealul de Nord, cedat Ungariei horthyste prin Dictatul de la Viena, s-au vindecat greu, foarte greu. Pentru localitățile din fostele scaune secuiești, instaurarea regimului comunist a coincis cu înființarea experimentului stalinist al Regiunii Autonome Maghiare. În aceste condiții, timp de aproape 30 de ani (1940-1968), românii din această parte de Țară, atâția câți au rămas, nu au avut instituții de cultură și nici presă în Limba Română.
După înființarea județului Covasna, în anul 1968, dezvoltarea economică a zonei a condus la revigorarea vieții comunitare și culturale românești. S-a format o elită românească tehnică, economică, culturală. În domeniul presei și al creației literare, documentele vremii pun în evidență faptul că, în Sfântu-Gheorghe, în perioada 1968-1989, a apărut ziarul „Cuvântul nou” și au funcționat mai multe cenacluri literare, inițiate, de regulă, de către publiciștii și profesorii din școlile cu predare în Limba Română, înființate după 1968. În mai 1975, și-a început activitatea Casa de Cultură a Sindicatelor din Sfântu-Gheorghe (director prof. Petre Străchinaru). Cu trecerea anilor, instituția a devenit un adevărat lăcaș de cultură, prin proiectele și manifestările organizate, în rândul cărora s-a evidențiat activitatea cenaclului literar, spectacolele de teatru, concertele unor formații și interpreți de prestigiu. În vara anului 1987, s-a înființat Secția în Limba Română a Teatrului din Sfântu-Gheorghe, azi, Teatrul „Andrei Mureșanu” (director Constantin Codrescu). Tânărul teatru a oferit posibilitatea publiciștilor de a redacta articole de critică teatrală, dar și de a reflecta, în presa locală, numeroasele probleme cu care s-a confruntat tânăra instituție, la început de drum.
Între ziariștii care au activat la publicația „Cuvântul nou”, încă din anul 1968, a fost și românul basarabean Vasile Artenie, născut în data de 31 ianuarie 1935, la Chișinău. A fost redactor la cotidianul „Cuvântul nou”, instructor la Comitetul de Cultură al județului Covasna (1968-1988) și muncitor necalificat la Fabrica de Cabine de Tractoare, de la Întorsura-Buzăului (1988-1990).
Vasile Artenie s-a afirmat, în spațiul public al județului Covasna, ca publicist redutabil, manager cultural performant și autorul unor volume de poezii şi nuvele.
Dintre ziariștii și colaboratorii ziarului „Cuvântul nou”, autori ai unor articole pe teme de cultură, etnografie și folclor, colegi cu Vasile Artenie, menționăm pe: Sorin Teodorescu, Radu Selejan, Petre Străchinaru, Marius Deac, Ștefan Pietraru, Constantin Catrina, dr. Horia Radu, Ioan Negulici, Ioan Drăgan, Dan și Dumitru Manolăchescu, Gabriel Florescu, Horia C. Deliu ș.a. În contextul istoric cunoscut, confruntați zilnic cu restricțiile impuse de cenzura regimului comunist, majoritatea jurnaliştilor din județul Covasna s-au străduit să pună în valoare istoria, cultura și spiritualitatea românească din sud-estul Transilvaniei (Ioan Lăcătușu, În centru la Sân-Giorgiu. Românii din Sfântu Gheorghe, Editura „Eurocarpatica”, Sfântu-Gheorghe, 2021).
Multe informații referitoare la biografia Omului și profesionistului Vasile Artenie au fost preluate din articolele scrise și de pe blogul fiului său, Tudor Artenie, ziarist și scriitor de succes, specialist în comunicare, blogger ș.a. Potrivit afirmaților sale, Tudor Artenie „a scris și scrie comentarii politice, anchete, reportaje, interviuri, scenarii de film documentar. Dar scrie și poezie, proză și, uneori, teatru. A început să scrie la «România liberă». A scris apoi la mai multe ziare, a lucrat în radio și în televiziune. A fost corespondent de război în Transnistria și Bosnia-Herzegovina. […] Are două premii naționale de televiziune (APTR). A publicat cinci cărți. Face parte dintr-o generație strânsă de umeri între mai multe lumi. […] Am acceptat prea multă degradare și avem datoria să schimbăm lucrurile. Așa a creat acest blog” (https://tudorartenie.ro/tudor-artenie/).
Din relatările fiului său, Tudor, familia Artenie era din Basarabia. Vasile Artenie „a trecut Prutul de două ori doar cu ce au putut lua în mâini. Familia, ultima dată, s-a stabilit la Brașov. Acolo a început tânărul Vasile Artenie liceul, la «Andrei Șaguna». Dar, pentru că l-a bătut pe fiul unui activist de partid, l-au dat afară din școală și din toate liceele din țară. […] Cert este că a plecat de acasă, a fost actor corp-ansamblu prin multe teatre din țară. A trăit mereu pe muchie. S-a întors la Brașov, la părinți, căsătorit. A început să scrie la ziar, la rubrica de cultură a cotidianului «Drum nou». Apoi, când s-au înființat județele, în 1968, a primit post la ziarul din Sfântu-Gheorghe, «Cuvântul nou»”.
Vasea, cum îi spuneau membrii familiei, prietenii, colegii și cunoscuții, era o fire inteligentă, creativă, sociabilă, generoasă, sinceră. Dar, în același timp, demnă, curajoasă, iubitoare de adevăr și dreptate. Un asemenea profil moral nu era compatibil cu realitățile dintr-un stat dictatorial Și, de aici, au pornit toate celelalte consecințe…
În 1987, ne spune Tudor Artenie, „taică-meu – poet, scriitor și instructor cultural în județul Covasna – s-a ridicat într-o plenară PCR și l-a umilit pe secretarul cu propaganda. Unul, Gabrea (Ilie Gabra – n.n.). I-a spus că un politruc nu are ce discuta cu un scriitor și a ieșit pe ușă. În drum spre ușă, a mai rostit «Salut, plenară!» și a ieșit. El nu era membru de partid. Din om de cultură, a devenit muncitor necalificat la Fabrica de Cabine de Tractoare” (https://tudorartenie.ro/tudor-artenie/).
Bun cunoscător al implicării ziditoare a tatălui său, publicistul și omul de cultură Vasile Artenie, în viața publică a județului Covasna, fiul său, Tudor, prezintă concis câteva dintre principalele izbânzi culturale ale acestuia: „Prima idee de a înființa un teatru în oraș a fost a lui. A descoperit dansuri vechi în satele românești și le-a adus pe scenă. A organizat festivaluri folclorice, care, acum, sunt tradiționale. A pus în valoare oameni, idei, instituții. […] A găsit un sens în scris. Și în munca din cultură”.
A avut o bună colaborare cu instituțiile de cultură și cu școlile din județ, inclusiv, cu cetățenii acestuia, deopotrivă, români și maghiari.
Din bogata zestre publicistică a talentatului gazetar Vasile Artenie, redăm titlurile câtorva articole și interviuri apărute în ziarul „Cuvântul nou”, majoritatea având ca temă organizarea și desfășurarea Festivalului folcloric „Ciobănașul”, unul din proiectele sale de suflet: Ţara Buzaielor – vatră de istorie (în „Cuvântul nou”, nr. 45, 30 noiembrie 1968), Solie aleasă de cântec şi joc (în „Cuvântul nou” nr. 1448, 13 septembrie 1976, p. 1, 2); în articol este prezentată cea de-a patra ediţie a Festivalului Cântecului, jocului şi portului popular de la Întorsura-Buzăului.
În 25 august 1977, Vasile Artenie publică, în „Cuvântul nou”, interviul cu scriitorul și muzicologul George Sbârcea, președintele juriului Festivalului de Muzică ușoară „Nufărul 77”, cu titlul Manifestarea de la Sfântu Gheorghe tinde să devină un adevărat festival republican, din care redăm prima întrebare și răspunsul dat:
Vasile Artenie: „Sunt unul dintre cei care au urmărit emisiunile și au citit cărțile dumneavoastră despre muzică și orașele ei. Ați colindat lumea întreagă și întreaga lume românească. Cunoașteți muzica și dinlăuntrul și din afara ei; sunteți compozitorul Claude Romano și scriitorul și muzicologul George Sbârcea. Ce credeți, respectând, evident, proporțiile, despre Sfântu Gheorghe, ca oraș al muzicii ușoare?”
George Sbârcea: „Mă aflu pentru a doua oară – și mă aflu cu bucurie – la Sfântu Gheorghe, oraș care organizează și ocrotește cu multă însuflețire un festival destinat tineretului, un festival de muzică ușoară, festival al cântecului îndrăgit de tineri, fie că e pop, folk sau «altceva», odată ce etichetele nu au fost lămurite – și nu numai la noi. Cred că este nevoie de astfel de manifestări care, în afara faptului că asigură afirmare și confruntare între interpreți, prilejuiesc și ascultătorilor – tineri ei înșiși – posibilitatea de a-și exercita spiritul de opțiune – în ultimă instanță, spiritul critic. Or, critica este unul din principalele elemente ale progresului, deci și ale evoluției gustului, preferințelor, ale cântecului îndrăgit de mase” („Cuvântul nou”, 26 august 1977).
„La cea de-a VIII-a ediţie a Festivalului „Ciobănașul”, 1980, au participat alături de artişti români, ansambluri folclorice secuieşti și pentru prima dată o formaţie artistică germană (Măieruş – Braşov).
Cea de-a IX-a ediţie, 1981. Alături de formații și artiști consacrați, pe scena festivalului au participat dansatorii din Ciumernic, Lădăuţi, Dobîrlău, Floroaia Mare şi din Întorsura Buzăului, soliştii vocali Simona Bularca, Leontina Urcă, Eugenia Stoica, instrumentistul Constantin Arnăut, grupul vocal folcloric aparţinând cooperativelor meşteşugăreşti „Arta populară” şi „Ciucaşul” din localitatea gazdă.”
De asemenea, în Artizanatul între prejudecăţi şi realitate, din „Cuvântul nou”, Sfântu-Gheorghe, nr. 3.221, 2 iunie 1982, p. 1, 3, Vasile Artenie publică un interviu cu Constantin Lambrino, de la Cooperativa „Arta Populară”, Întorsura-Buzăului.
„Cea de-a XIII-a ediţie, 1985. Record de participare: 12 mii de oameni veniţi să asiste la tradiţionala manifestare. Pentru prima dată, cu prilejul paradei formaţiilor, prin centrul oraşului (plecându-se de la şcoala generală), a fost prezentat la microfon un fel de reportaj al paradei, cu date legate de istoricul, specificul şi meritele fiecărei formaţii. A participat întorsureanul Adrian Petrescu, valorosul component al Filarmonicii din Bucureşti. Puncte negre: o formaţie de dansuri s-a prezentat pe scenă numai cu trei perechi!; au fost acceptate tarabele cu produse kitsch; costumele încep să se strice: dansatoarele din Întorsura Buzăului în loc de fotă aveau un fel de ştergare.”
Prozatorul și poetul Vasile Artenie a avut posibilitatea să prezinte și să dezbată creațiile sale în cadrul cenaclurilor literare care au funcționat în Sfântu-Gheorghe. Astfel, în anul 1968, ia naștere Cenaclul Literar „Liviu Rebreanu – Benedek Elek”, inițiat de redacția ziarului „Cuvântul nou”, având ca membri activi pe: Radu Selejan – teatru, Vasile Artenie – proză, Miron Radu Barian (alias Ioan Mitroi) – poezie, Sorin Teodorescu – proză, Narcis Calotescu, Aurel Maior, Mircea Zeicu, Sebastian Comănici ș.a.
La 29 noiembrie 1970, în cadrul ședinței Cenaclului Literar „Liviu Rebreanu”, de la sediul redacției „Cuvântul nou”, au citit: Radu Selejan – teatru, Vasile Artenie – proză, Miron Radu Barian (alias Ioan Mitroi) – poezie.
În 26 octombrie 1976, la Casa de Cultură a Sindicatelor, a avut loc ședința de lucru a Cenaclului Literar al orașului Sfântu-Gheorghe („Cuvântul nou”, din 26 octombrie 1976).
Pe data de 30 septembrie 1977, la Liceul Industrial nr. 3 din Sfântu-Gheorghe, a avut loc prima ședință cu publicul a Cenaclului Literar „Orizontul”, la care au participat publiciștii-scriitori Radu Selejan și Vasile Artenie.
Cenaclul Literar „Orizont”, al Casei de Cultură a Sindicatelor din Sfântu-Gheorghe, desfășura o activitate culturală bogată. Printre cei mai activi membri ai săi se aflau: Vasile Artenie, Adrian Barbu, Mihai Bobuțanu, Narcis Calotescu, Eugen Egeto, Arpad Kerekes, Aurel Maior, Mircea Zeicu („Cuvântul nou”, din 8 decembrie 1979).
Liceul industrial nr. 2 din Sfântu-Gheorghe (azi, Colegiul Național „Mihai Viteazul”) desfășura o rodnică activitate literar-artistică prin intermediul Cenaclului „Muguri” („Cuvântul nou”, din 17 decembrie 1983).
În ședința Cenaclului literar județean „Romulus Cioflec” al Centrului de Creație și Cultură al Sindicatelor din municipiul Sfântu-Gheorghe, în 17 iunie 1989, profesorul de Limba Română Radu Macrinici, de la Școala Generală nr. 1 din municipiul reședință de județ, viitorul director al Teatrului „Andrei Mureșanu”, a prezentat lucrări din creația sa literară, în proză („Cuvântul nou”, din 16 iunie 1989).
Așadar, în perioada 1968-1989, cenaclurile literare în Limba Română, alături de cele ale concetățenilor maghiari, au constituit o prezență permanentă și activă în viața orașului. Desele schimbări de denumiri pot fi rezultatul căutărilor pentru cele mai bune formule de funcționare, dar, de ce nu, și manifestarea unor orgolii personale, ca să nu mai vorbim despre „tributul” ideologic specific epocii comuniste.
În perioada 1977-1986, la Sfântu-Gheorghe, a apărut publicaţia „Orizontul”, supliment social-politic, de cultură şi artă al ziarului „Cuvântul nou”. Parcurgerea paginilor îngălbenite de timp oferă cititorilor o lectură interesantă. Astfel, se poate observa că, pe lângă articolele „comandate” politic, reprezentând „tributul” plătit de toate publicaţiile editate în regimul trecut, revista conţine pagini de cultură autentică, impunându-se prin numărul şi notorietatea colaboratorilor, în rândul cărora regăsim cunoscuţi academicieni, scriitori, critici literari, cercetători din principalele centre culturale ale Țării, precum şi cei mai cunoscuţi intelectuali români şi maghiari din zonă. Se remarcă diversitatea genurilor publicistice: reportaje, interviuri, cronici, recenzii, pagini literare, de umor, pagini de cenaclu (ale Cenaclului literar „Orizontul”), note de călătorie, documentare, studii de istorie, de etnografie şi folclor, ştiri, sport, divertisment, rebus ş.a. Un spaţiu extins este alocat fragmentelor literare, paginilor de proză şi poezie semnate de scriitorii Sorin Teodorescu, Domokos Geza, Vasile Artenie, Radu Selejan, Beke Gyorgy, Horia Tabacu, Szilveszter Lajos, Daniel Drăgan, Radu Dobre, poetul ţăran Ghiţă Baciu din Întorsura-Buzăului ş.a. (dr. Ioan Lăcătuşu, „Orizontul” – o filă din presa românească covăsneană, în „Mesagerul de Covasna”, februarie 2016).
În anul 1980, la Editura „Albatros”, din Bucureşti, apare volumul de nuvele Drumul vămilor, semnat de Vasile Artenie, publicist la ziarul „Cuvântul nou”. „O carte pe care editura e negociat-o mult. Mereu trebuia să facă modificări. […] În anul 1987, autorul i-a dat manuscrisul necenzurat al cărții Drumul Vămilor lui Gicu Secelean, din Sita-Buzăului, Covasna, spunându-i: «La tine, o să fie în siguranță. Iar, când va veni momentul, va apărea cineva să îi dai cartea…» Momentul a venit la 8 iulie 2022. După 37 de ani”. Exemplarul necenzurat al cărții a fost redat fiului autorului, Tudor. (Toate lucrurile au un sens! Manuscrisul tatălui meu a ajuns la…, https://tudorartenie.ro › toate-lucrurile-au-un sens-manus…).
În această perioadă, în redacția cotidianului „Cuvântul nou” (redactori-șefi Constantin Timaru, Ioniță Cristea), au lucrat mai mulți redactori, împreună cu personalul tehnic de specialitate (tehnoredactori, dactilografi, corectori, fotografi etc.). Munca acestora, relațiile dintre ei și cu vestita cenzură sunt descrise, cu harul cunoscut, de publicistul-senior Dumitru Manolăchescu, în volumul Singur printre ai mei. Cronici subiective din jumătatea mea de veac, Sfântu-Gheorghe, 2017, p. 6-62.
După 1989, au apărut câteva volume semnate de publiciști și profesori din Sfântu-Gheorghe și din alte localități ale județului Covasna: Ioan Drăgan, Dan Manolăchescu, Constantin Nițu, Luminița Cornea, Mihai Trifoi, Maria Stoica, Pr. Ioan Tămaș, Mihaela Aionesei, Florentina Teacă ș.a. La rândul meu, împreună cu lucrările, studiile și articolele apărute în presa locală, publicațiile de specialitate și la editurile „Eurocarpatica” și „Grai Românesc” (vezi Biblioteca Digitală Eurocarpatica), sunt contributor (pentru presa în Limba Română din județele Covasna și Harghita) la volumele: Istoria jurnalismului din România în date. Enciclopedie cronologică, coordonator Marian Petcu, Editura „Polirom”, Iaşi, 2012; Enciclopedia Cenzurii din România, Editura „Ars Docendi”, a Universității din București, 2018, coordonator Marian Petcu; Mass-media din România după 30 de ani, Marian Petcu (coordonator), București, 2019 (împreună cu Florentina Teacă).
Din inițiativa Ligii Cultural-Creștine „Andrei Șaguna”, începând din 1995, „în fiecare an, de Sânziene – Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul -, la cimitirul ortodox din Sfântu-Gheorghe se oficiază o slujbă de pomenire a credincioşilor români trecuţi la cele veşnice, care, prin munca lor, în toate domeniile de activitate, au contribuit la păstrarea şi afirmarea românităţii şi ortodoxiei şi la o bună convieţuire cu populaţia de etnie maghiară, pe aceste frumoase meleaguri din inima României. Cu această ocazie, sunt pomeniți și publiciștii și scriitorii Vasile Artenie, Ioan Mitroi, Constantin Niţu, Mircea Zeicu, Dumitru Toma, Iosif Petruţ Gajdo ș.a.
Din păcate, activitatea publicistică, creația literară și participarea la viața culturală locală a Omului de spirit românesc Vasile Artenie sunt puțin cunoscute. Un proiect care își propune restituirea activității sale, cu luminile și umbrele ei, prezintă un real interes pentru istoria culturii române din Arcul Intracarpatic, în ultima parte a secolului al XX-lea. Realizarea acestui obiectiv este facilitată de posibilitatea studierii colecției ziarului „Cuvântul nou”, scanată pe internet și păstrată în original la Arhivele Naționale Covasna, împreună cu arhiva Comitetului Județean Covasna al PCR și a Comitetului de Cultură al Județului Covasna.
După o „convorbire” emoționantă la mormântul tatălui său, în care este prezentată cu obiectivitate viața deloc ușoară a acestuia, scriitorul Tudor Artenie conchide: „Nu e nimic tragic în ce povestesc. Așa pare să fie ordinea lucrurilor. Sper că e liniștit acum. Iar noi ne vedem de-ale noastre și e bine că scriu lucruri, pentru că sunt sigur că i-ar fi plăcut ceea ce scriu.” (Tudor Artenie, Cei vii și morții. Călătorie la Sfântu Gheorghe).
Și noi suntem convinși că i-ar fi plăcut exigentului Vasile Artenie scrierile fiului său, Tudor. Și nu numai scrierile, ci și întreaga activitate culturală, socială și civică, racordată la provocările și cerințele lumii de astăzi.
Mult succes în continuare, mereu tânărului condeier Tudor Artenie, iar lui Vasea, odihnă veșnică, în lumea celor drepți!
