M-a uimit tare mult când am citit într-o carte sfântă că „suntem născători de Dumnezeu”, dar suntem și „Tronul lui Dumnezeu”. Și mai mult, prin purificare ajungem a fi „locuință a lui Dumnezeu”. Însă nu primim aceste haruri decât prin pocăință, credință, blândețe și smerenie. Scurt spus, prin lucrarea, clipă de clipă, a poruncilor iubirii lăsate nouă de Domnul în Evanghelie, în Epistole și în Apocalipsă, aflate în Noul Legământ, atunci vom reuși să punem început bun.
Spune așa de frumos și limpede autorul cărții sfinte: „Iar eu săracul, moleculă a creației, devin tron al lui Dumnezeu! O, îngăduință a iubirii lui Dumnezeu!”.
Foarte frumos exprimă și dovedește acest adevăr, Arhimandritul grec, Athanasie Mytilineos, pe care l-am citat noi mai sus. Firește că înainte de dânsul acest adevăr e revelat în Evanghelie, însă, pentru majoritatea creștinilor căldicei, cum sunt eu, rămâne acoperit în aura misterului. Iar părintele ne îndeamnă și pe noi să avem o „perspectivă anagogică și să vedem realitatea din spatele simbolurilor”. Perspectivă anagogică „înseamnă să avem o abordare mai înaltă, mistică, duhovnicească, dincolo de litera textului”, după pertinenta explicare a traducătorului.
Mai întâi, să spunem că Sfințitul Arhimandrit a scris peste 3.000 de cateheze, în care a explicat în detaliu cărțile Sfintei Scripturi, de la Facere până la Apocalipsă, după cum spune excelentul său traducător în Limba Română, prof. Ivan Alexandru.
Foarte entuziasmat am rămas după ce am citit că toți creștinii serioși și sinceri ajung la Tronul lui Dumnezeu. Trecem cu prea mare ușurință peste acea frumoasă sintagmă din Scriptură, unde se spune că Dumnezeu se odihnește întru sfinții Săi. Mai scriem, iubiți cititori, un alt mare adevăr, care e mai adânc decât cel dintâi, anume că noi, creștinii, suntem „născători de Dumnezeu”.
Să ne silim a auzi glasul lui Dumnezeu din Sfânta Biblie
Știm că Domnul bate necontenit la ușa inimii noastre să-i deschidem, însă ce folos, căci noi am abandonat aproape total „frecvența” Duhului Sfânt. Nu numai că bate, dar ne și strigă, clipă de clipă, cu duiosul Său Glas, pentru a ne face nevoitori și a ne trezi din lâncezeală, amorțire și necredință. Unde se aude glasul său? Desigur că în Evanghelie, dar și în întreaga creație, care are miriade de voci ce strigă la noi zi de zi.
Reluăm iarăși: suntem născători de Dumnezeu și totodată mai suntem Tronul lui Dumnezeu…! Nu pot, dragii mei, să vă fac să înțelegeți această frumusețe duhovnicească decât citând din cartea sfințitului Arhimandrit.
„Dar și noi, iubiții mei, suntem născători de Dumnezeu. Nu a fost doar Fecioara Maria Născătoare de Dumnezeu (Theotokos); și noi suntem născători de Dumnezeu! Îl naștem pe Dumnezeu-Cuvântul, iar în inima noastră se face întruparea Lui. Atunci când primim cu gura noastră Trupul și Sângele lui Hristos, Îl întronizăm pe Hristos înlăuntrul nostru, devenim tronul Lui.”
Prin urmare, reușim să ajungem Tronul lui Dumnezeu dacă și numai dacă primim Trupul și Sângele Domnului Hristos, cu frică și vrednicie, și mai cu seamă, cu iubire.
Și iarăși, nu ajungem născători de Dumnezeu dacă nu lucrăm poruncile pentru a fi sfințiți de Domnul Iisus Hristos. Să ascultăm ce spune profetul Isaia referitor la această temă: „Domnul Cel Preaînalt, Care întru sfinți se odihnește” (Isaia 57: 15). Și vine în ajutorul nostru ucenicul iubit al Domnului, care redă același cuvânt către credincioși: „Vom veni la El [cele trei Persoane ale Sfintei Treimi] și vom face locaș la El” (Ioan 14: 23).
