„Şi iată a venit un bărbat, al cărui nume era Iair şi care era mai marele sinagogii. Şi căzând la picioarele lui Iisus, Îl ruga să intre în casa lui, căci avea numai o fiică, ca de doisprezece ani, şi ea era pe moarte. Şi, pe când se ducea El, mulţimile Îl împresurau. Şi o femeie, care de doisprezece ani avea scurgere de sânge şi cheltuise cu doctorii toată averea ei, şi de nici unul nu putuse să fie vindecată, apropiindu-se pe la spate s-a atins de poala hainei Lui şi îndată s-a oprit curgerea sângelui ei. Şi a zis Iisus: Cine este cel care s-a atins de Mine? Dar toţi tăgăduind, Petru şi ceilalţi care erau cu El, au zis: Învăţătorule, mulţimile Te îmbulzesc şi Te strâmtorează şi Tu zici: Cine este cel ce s-a atins de Mine? Iar Iisus a zis: S-a atins de Mine cineva. Căci am simţit o putere care a ieşit din Mine. Şi femeia, văzându-se vădită, a venit tremurând şi, căzând înaintea Lui, a spus de faţă cu tot poporul din ce cauză s-a atins de El şi cum s-a tămăduit îndată. Iar El i-a zis: Îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a mântuit. Mergi în pace. Şi încă vorbind El, a venit cineva de la mai-marele sinagogii, zicând: A murit fiica ta. Nu mai supăra pe Învăţătorul. Dar Iisus, auzind, i-a răspuns: Nu te teme; crede numai şi se va izbăvi. Şi venind în casă n-a lăsat pe nimeni să intre cu El, decât numai pe Petru şi pe Ioan şi pe Iacov şi pe tatăl copilei şi pe mamă. Şi toţi plângeau şi se tânguiau pentru ea. Iar El a zis: Nu plângeţi; n-a murit, ci doarme. Şi râdeau de El, ştiind că a murit. Iar El, scoţând pe toţi afară şi apucând-o de mână, a strigat, zicând: Copilă, scoală-te! Şi duhul ei s-a întors şi a înviat îndată; şi a poruncit El să i se dea să mănânce. Şi au rămas uimiţi părinţii ei. Iar El le-a poruncit să nu spună nimănui ce s-a întâmplat” (Luca 8, 41-56).
Cu ajutorul lui Dumnezeu am ajuns şi la această duminică a XXIV-a după Rusalii. Prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu în această duminică ni se relatează două vindecări pe care le-a săvârşit Domnul nostru Iisus Hristos.
Ne spune Evanghelistul Luca că în drum spre casa lui Iair o femeie cu scurgere de sânge de 12 ani s-a atins de poala hainei Lui, pe ascuns, şi s-a tămăduit îndată. Este foarte interesant că Hristos nu a lăsat tăinuită această vindecare, ci a pus-o de şi-a mărturisit public neputinţa ei, iar apoi Hristos i-a spus: Credinţa ta te-a mântuit. O, smerenie a lui Hristos! Ce trebuie să învăţăm noi din această relatare? Deseori ni se întâmplă şi nouă să fim prinşi de diferite neputinţe, boli, frici şi altele. Alergăm şi noi, ca această femeie, la tot felul de doctori, alteori şi la vrăjitoare, numai să scăpăm de ce ne apasă. De cele mai multe ori se întâmplă să cheltuim tot sau aproape tot ce avem şi cu toate acestea vedem că mergem din rău în mai rău. Ce este de făcut? Să alergăm la duhovnicul nostru şi să îi mărturisim ceea ce ne apasă cât mai sincer, ca şi când am fi înaintea lui Dumnezeu. Să încercăm să participăm la Sfintele Slujbe cât mai des, mai ales că trăim într-un context în care nu se ştie ce va urma în ceea ce priveşte Biserica. Trebuie să avem curajul mărturisirii noastre sincere pentru că din această mărturisire ne vine apoi puterea. De ce credeţi că vor să închidă din nou Bisericile în postul Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos? Creştinii să rămână în număr cât mai mare neîmpărtăşiţi şi nespovediţi. Să dejucăm acest plan şi să nu mai lăsăm Bisericile goale. Să fim mulţi care ne împărtăşim şi care vrem să fim una cu Hristos.
În a doua parte a Evangheliei ni se relatează minunea învierii fiicei lui Iair. Este impresionant că Hristos când aude pe slujitorii lui Iair că fiica lui a murit şi să nu mai supere pe Învăţătorul, El răspunde imediat: Nu te teme, crede numai! Cam aceasta ar trebui să răsune şi în urechile noastre. Astăzi aproape oriunde ne uităm vedem oameni cu frică de boală, chiar şi de moarte. Dumnezeu unde este, fraţilor? Este lângă noi, iar pe unii dintre noi ne ţine chiar şi pe braţele Sale, atât de aproape este. Nu trebuie să ne temem de boală. Frica este cea care paralizează puterile noastre sufleteşti şi chiar şi trupeşti. O să vedeţi că, dimpotrivă, omul care este credincios nu are frică de moarte, pentru că ştie că tot ce va veni asupra lui vine din îngăduinţa lui Dumnezeu, iar un astfel de om, chiar de se va îmbolnăvi, va cere lui Dumnezeu să îi ierte păcatele şi să îi dea putere să rabde până la sfârşit.
Trăim vremuri cumplite, sperăm că nu cele de pe urmă, şi trebuie să fim treji. Trebuie să priveghem şi să fim cu luare-aminte la ceea ce se petrece în şcoli. Ni se cer tot felul de semnături pentru tot felul de lucruri, dar atunci când copiilor li se pun desene animate în care le sunt prezentate regine cu chip de bărbat – de ce nu suntem întrebaţi? Încercaţi să vorbiţi mai mult cu copilaşii dumneavoastră, să vedeţi ce se întâmplă şi să le vorbim cu curaj împotriva duhului acestei lumi. Să Îl rugăm pe Hristos să nu lase pe ai Săi copii în bezna păcatelor, ci să-i apuce de mână şi să le spună tainic, dar cu puterea Sa dumnezeiască: Fiilor, treziţi-vă şi nu vă temeţi a spune NU păcatului. Amin!
Pr. Nicolae Iulian Bota
Parohia Crasna
ROMÂNIA
