Fără îndoială că nu voi spune nimic nou sub soare în ceea ce vom încerca să analizăm. Dar am convingerea că va fi ceva original și benefic pentru orice cititor, fiindcă m-am inspirat din comorile Sfinților Părinți care locuiesc acum în Transcendental, astfel că pledoaria aceasta poate salva omenirea în caz de catastrofe, dacă e înțeleasă în Duhul Sfânt.
Adică, atașat până la iubire, de Filocalie, am ajuns la concluzia că prin citirea și aplicarea în viața noastră a frumuseții ce răzbate din această carte, vom ieși din întunericul în care singuri ne-am ascuns pentru a ne satisface patimile. Să presupunem că ar cădea internetul pentru o lună, sau pentru totdeauna! Aceasta ar fi o catastrofă? Desigur că într-o astfel de situație, 97% dintre oameni vor intra în depresie galopantă și pe mulți îi va înghiți neantul anxietății. Dispariția internetului ar fi o cădere în urma căreia mulți dintre noi am suferi o amplificare a desfigurării sufletului. Aș spune că ar întrece catastrofele pe care le cunoaștem noi, mai mult din auzite și nu trăite efectiv.
Cu toții auzim de copii și adolescenți care nu pot să mai iasă de pe Tic-Tok (și aplică ce văd acolo). Adică ascultă glasul demonului, care-i inspiră, și se aruncă în gol. Și adolescenții se aruncă cu nonșalanță în brațele demonului. Și astfel au ajuns cu fracturi, luxații ale mâinilor și picioarelor la Spitalele de urgență din Țară. O să auzim și de capete sparte. Și toate acestea se întâmplă fiindcă mintea nu mai e conectată la soarele dumnezeiesc cum ar trebui să fie în chip rațional. Iată unde a dus educația din care a lipsit învățătura Sfintei Scripturi.
Și acum, pentru a aduce o primă dovadă despre iluminarea care o aduce citirea Filocaliei, voi cita o mică notă a Sfântului Preot Dumitru Stăniloae, cel care a tradus această carte în Limba Română. Spune așa Sfântul Părinte: „Dacă harul este iubirea lui Hristos față de cel ce-L pomenește continuu, se înțelege că această deschidere a lui Hristos, ca orice deschidere iubitoare a persoanei, se arată ca lumină, pentru că persoana este lumină sau iubire” (Filocalia 8, p. 116, scolia 274).
Dacă și adolescenții și copiii care stau cu capul în ecrane toată ziua, ar începe să pomenească numele Domnului continuu, ar ajunge să-și deschidă inima în care să intre lumina lui Hristos, cât și lumina celorlalte persoane din proximitatea lor. Fiindcă tot omul care e în vorbire cu Dumnezeu este o lumină. Iar inima omului se deschide către Hristos dacă sufletul are smerenie, iubire și milă. Ne amintim, că împinsă de mândrie, Eva a mușcat din mărul acela cu care a ademenit-o diavolul și apoi l-a convins și pe Adam să guste. Cum ne vindecăm de mândrie? Evident că prin smerenie. Ce este smerenia? Smerenia este haina creștinului, adică lumina și slava cu care îl îmbracă Hristos.
Această haină împletită din lumină și iubire o aveam înainte de cădere.
Citirea Filocaliei este o pomenire a lui Hristos în toată vremea, fiindcă toată această carte este un imn înălțat rugăciunii. Toate operele din Filocalie sunt capodopere de frumusețe duhovnicească, pe care orice cititor credincios le va iubi. Și, „ce e mai minunat decât frumusețea dumnezeiască?”, conchide Marele Vasile. Citirea și aplicarea în viața noastră a învățăturilor filocalice ne angajează în pelerinajul către rai. „Căci raiul este iubirea lui Dumnezeu, în care se află dulceața tuturor fericirilor” (Sfinții Calist și Ignatie în Filocalia 8, p. 116). Deci, tinerii prin citirea Filocaliei ar lăsa drogurile, telefonul și cluburile deoparte și ar căuta raiul, unde este dulceața fericirilor care sălășluiesc în Sfânta Biserică. Și orice inimă de om aflată în rugăciune este biserică.
Și, pentru că diavolul este marele dușman al oamenilor, noi am aflat tot în Filocalia cu numărul opt care sunt armele ce pot reduce la tăcere pe prințul întunericului, care a profitat de slăbiciunea noastră și a instaurat pe pământ acest haos al globalizării, ecumenismului și transumanismului. Spun așa Sfinții Calist și Ignatie: „Armele de nebiruit împotriva diavolului pe care Sfânta Treime ni le-a dăruit nouă sunt trei: adică smerenia, iubirea și mila, la care nici nu poate privi toată tabăra dracilor” (Filocalia 8, p. 156).
Smerenia biruie mândria, iubirea învinge ura și mila stinge lăcomia. Așa să ne ajute Dumnezeu! Amin!
