A trecut la cele veșnice cunoscutul om de cultură și știință ieșean Ion H. Ciubotaru (n. 28 ianuarie 1940, în Arboroasa, jud. Botoșani – d. 31 decembrie 2025), etnolog și critic literar, cadru didactic al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, membru de onoare al Academiei Române.
Legătura istorică dintre românii din sud-estul Transilvaniei și romano-catolicii din Moldova a constituit și constituie motivația principală a colaborării culturale, științifice și civice dintre cele două comunități. Colaborarea a fost fructuoasă între Centrul European de Studii Covasna-Harghita, Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” și Asociația Romano-Catolicilor din Moldova „Dumitru Mărtinaș” (președinte ing. Gheorghe Bejan), Episcopia Catolică de Iași (Preasfințitul Părinte Episcop Emerit Petru Gherghel), Arhivele Naționale Bacău și Asociația Arhiviștilor (Vilică Munteanu și Cristina Chelaru), Complexul Muzeal „Iulian Antonescu” (dr. Anton Coșa), devenit, cu timpul, obiectivul unui parteneriat strategic, parte a proiectul „Solidaritatea versanților”.
Printre cercetătorii moldoveni care au fost distinși cu Premiile „I.I. Russu” și „Pr. dr. Ilie Moldovan” pentru întreaga lor activitate de cercetare cu privire la istoria, cultura şi dăinuirea românilor din județele Covasna şi Harghita, se află: Ion H. Ciubotaru, Vilică Munteanu, Anton Coșa, Gheorghe Bejan, Ioan Dănilă, pr. Florin Țuscanu, Silviu Văcaru ș.a.
În ultimii ani, au apărut o serie de lucrări privitoare la istoria şi etnografia catolicilor moldoveni, cu binecuvântarea și implicarea nemijlocită a Preasfințitului Petru Gherghel, episcop emerit al Episcopiei Catolice de Iași, fiecare dintre aceste lucrări abordând, într-o manieră ştiinţifică, originea şi identitatea comunităţilor cercetate.
„Ani de-a rândul noi n-am făcut să răspundem prin declaraţii la tot felul de lucrări, cărţi şi studii pe care oamenii de ştiinţă maghiari le-au elaborat şi le-au publicat despre această comunitate. Ani de-a rândul, unei cărţi de circa 500 de pagini publicată la Editura Kriterion noi am răspuns printr-un articol de 2-3 pagini în ziarul „Scânteia”. De prisos să vă spun că nimeni n-a luat în seamă acea intervenţie. Oamenii aceştia nu se numesc între ei ceangăi. Cercetarea mea s-a bazat pe discuţii cu circa 10.000 de persoane înregistrate ştiinţific în baza de date. În aceste vetre de civilizaţie românească, s-au păstrat documente etnologice pe care ştiinţa noastră nu le-a pus în valoare niciodată. Etnicii maghiari care s-au ocupat de acest subiect se împart în două categorii : una intră în sfera lui Gabriel Andreescu şi a Smarandei Enache, cealaltă a făcut studii temeinice şi serioase. În studiile serioase nu am găsit nici o relaţie la cultura şi civilizaţia maghiară”, remarca distinsul cercetător ieșean Ion H. Ciubotaru.
Dintre lucrările științifice, apărute după 1990, care abordează această problematică, menționăm: Anton Coşa – „Cleja. Monografie etnografică”, Bucureşti, Editura Semne, 2001; Liviu Pilat – „Comunităţi tăcute. Satele din parohia Săbăoani (secolele XVII-XVIII)”, Bacău, Editura „Dumitru Mărtinaş”, 2002; Anton Coşa – „Catolicii din Moldova în izvoarele Sfântului Scaun (secolele XVII-XVIII)”, Iaşi, Editura Sapienţia, 2007; Anton Coşa – „Comunităţile catolice din judeţul Bacău”, Bacău, Editura Magic Print, 2007; Ioan Dănilă – „Limba română în graiul ceangăilor din Moldova”, Editura Didactică şi Pedagogică S.A., Bucureşti, 2005. Au fost publicate o serie de monografii ale localităţilor cu populaţie catolică din Moldova: Cleja, Faraoani, Gioseni, Nicolae Bălcescu, Luizi-Călugăra, Mărgineni, Oituz, Pildeşti, Săbăoani ș. a.
Un loc important între lucrările și studiile referitoare la identitatea ligvistică şi culturală reală a aşa-zişilor ceangăi – apărute sub egida Episcopiei Romano-Catolice din Iaşi, prin departamentul de cercetare ştiinţifică şi prin implicarea ziditoare a P.S. Petru Gherghel -, un loc distict îl ocupă cele trei volume, purtând semnătura distinsului om de cultură ieşean Ion H. Ciubotaru – „Catolicii din Moldova. Universul culturii populare” -, lucrări care, prin conţinutul lor, sunt adevărate cărţi fundamentale ale matricei spirituale româneşti.
Toate cele trei volume aduc argumente incontestabile, care atestă apartenenţa etnică românească a populaţiei cercetate, argumente formulate exclusiv pe baza documentelor etnografice şi de artă populară, identificate pe teren, şi care izvorăsc în mod grăitor şi evident, din prezentarea componentelor fundamentale ale universului culturii populare, specifice comunităţilor investigate.
Din nou este pusă în evidenţă identificarea totală cu neamul românesc a catolicilor din Moldova, precum şi legăturile istorice ale acestora cu Transilvania, şi, în mod deosebit, cu localităţile din Arcul Intracarpatic, respectiv, din fostele scaune secuieşti. Volumele nu ocolesc „temele sensibile”, îndeosebi, cele referitoare la graiul ceangăiesc, bilingvismul existent în unele aşezări ale catolicilor moldoveni, dar printr-o abordare ştiinţifică.
Volumele semnate de Ion H. Ciubotaru reprezintă un răspuns pertinent şi convingător faţă de ideile susţinute de unii autori maghiari potrivit cărora toţi catolicii din Moldova formează un grup etnic distinct, prezentând conştiinţa acestor oameni, coordonatele mentalului lor colectiv, respectiv, autoidentificarea etnică a majorităţii românilor catolici din Moldova, ca minoritate religioasă şi nu grup etnic.
Cu ocazia lansării volumului al III-lea al trilogiei „Catolicii din Moldova. Universul culturii populare”, dr. Ioan Lăcătușu afirma, printre altele: „Ţinând cont de valoarea excepţională a prezentului volum, precum şi a celorlalte două, dedicate universului culturii populare a catolicilor din Moldova, ne luăm îngăduinţa de a formula următoarele propuneri: întocmirea unei sinteze a celor trei volume, care să fie tradusă în limbile engleză şi maghiară şi transmisă marilor biblioteci din principalele capitale europene şi nu numai; redactarea celor trei volume şi în format electronic, inclusiv, prezentarea lor pe site-ul Episcopiei romano-catolice din Iaşi sau a Asociaţiei „Dumitru Mărtinaş”; înaintarea propunerii ca cele trei volume să primească premiul Academiei Române; acordarea de recompense morale autorului, Ion H. Ciubotaru (membru de onoare a unor asociaţii, Cetăţean de onoare a unor comunităţi sau localităţi ş.a.); continuarea cercetărilor interdisciplinare, prin editarea monografiilor tuturor comunităţilor din Moldova, în care trăiesc romano-catolici, întocmindu-se în final, un Atlas al acestor comunităţi, după modelul Şcolii monografice a lui Dimitrie Gusti” (majoritatea acestor propuneri au fost realizate, între timp).
„Catolicii din Moldova. Universul culturii populare”, volumele I-III, de Ion H. Ciubotaru, constituie cărţi fundamentale ale matricei spirituale româneşti. Parafrazându-l pe Excelenţa Sa, Petru Gherghel, Episcop de Iaşi, la apariţia acestui nou volum închinat universului culturii populare a catolicilor din Moldova, se cuvine a fi adresate cuvintele rostite de Sf. Apostol Pavel: Cinste tuturor, deopotrivă personajelor cărţii – catolicii din Moldova, respectiv, bunilor şi străbunilor acestora -, cât şi autorului, Ion H. Ciubotaru, precum şi tuturor celor care l-au sprijinit în finalizarea cercetărilor şi tipărirea acestei apariţii editoriale de excepţie, ce reprezintă finalizarea unui amplu, complex şi necesar proiect ştiinţific.
Este cunoscut că, la noi, la români, multe asemenea generoase proiecte au rămas doar în stadiul de intenţie, iar altele neterminate. Din această perspectivă, merită evidenţiată colaborarea rodnică şi parteneriatul benefic dintre Episcopia Romano-Catolică din Iaşi – prin departamentul de cercetare ştiinţifică şi prin implicarea P.S. Petru Gherghel -, Editura Presa Bună, Tipografia Vaticana şi autorul celor trei volume, distinsul om de cultură ieşean, Ion H. Ciubotaru.
Să amintim faptul că volumul I, apărut la aceeaşi editură, în anul 1998 (279 de pagini, format A4), prezintă arhitectura tradiţională, textilele de interior şi portul popular de sărbătoare, volumul II, apărut în anul 2002 (500 de pagini, format A4), prezintă obiceiurile familiale şi calendaristice, iar volumul III, apărut în decembrie 2005 (624 pagini, format A4), prezintă poezia obiceiurilor tradiţionale, literatura populară şi folclorul muzical. În acest mod, toate cele trei volume umple un mare gol în literatura de specialitate şi, pe un plan mai larg, în cultura română.
Lectura volumelor dedicate universului culturii populare a catolicilor din Moldova prilejuieşte evidenţierea unor calităţi precum: rigoarea şi profesionalismul cercetărilor; bibliografia exhaustivă parcursă; ţinuta grafică de excepţie a lucrării, în general, şi a ilustraţiilor, în mod special, toate aceste volume aducând argumente incontestabile, care atestă apartenenţa etnică românească a populaţiei cercetate, argumente formulate exclusiv pe baza documentelor etnografice şi de artă populară, identificate pe teren, şi care izvorăsc, în mod grăitor şi evident, din prezentarea componentelor fundamentale ale universului culturii populare, a comunităţilor investigate.
Aceste succinte consideraţii, cât şi propunerile formulate au fost prezentate cu prilejul lansării volumului III din lucrarea „Catolicii din Moldova. Universul culturii populare” a lui Ion H. Ciubotaru, eveniment care a avut loc în Sala Decanală a Protopopiatului Romano-Catolic de Bacău, miercuri, 28 decembrie 2005, în organizarea Filialei Iaşi a Academiei Române şi a Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi. Cu această ocazie, s-a reactualizat parteneriatul dintre Asociaţia Romano-Catolicilor „Dumitru Mărtinaş” şi Centrul European de Studii Covasna-Harghita, stabilindu-se realizarea unor proiecte cultural-ştiinţifice de interes comun, în cadrul cărora continuarea studierii operei cercetătorului Ion H. Ciubotaru va constitui o prioritate.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!…
Dr. Ioan LĂCĂTUŞU
