Joi, 30 aprilie 2026, orașul Câmpeni din județul Alba a fost gazda unui eveniment cultural de mare importanță pentru zona Munților Apuseni: lansarea cărții Horea, Cloșca și Crișan în istoria românilor (1784–1785), ai cărei autori sunt prof. dr. Ioan I. Todea și Manuela Anghel.
În cadrul acțiunii, după cuvântul de deschidere rostit de primarul orașului Câmpeni, Cristian Dan Pașca, care a apreciat că „lansarea cărții constituie o adevărată sărbătoare a culturii românești”, cartea a fost admirabil analizată și prezentată de către prof. dr. Mirela Mocan din Arieșeni. „Ridicarea de la 1784 a iobagilor români din Transilvania, sublinia domnia sa, constituie prima zguduire puternică a orânduirii feudale din cuprinsul țării noastre. Din înălțimea vârstei și experienței acumulate de o viață, prof. dr. Ioan Todea le transmite celor care se află pe frontul cunoașterii, apărării și promovării valorilor naționale îndemnul de a spune adevărul despre suferințele națiunii române în epocile în care s-au aflat sub stăpânire. Citind această carte, am înțeles că autorul a scris-o pentru slujirea cauzei naționale prin adevăr științific și pentru a constitui o filipică împotriva celor care au tăiat din manualele școlare rădăcinile istoriei națiunii române.”
Fiind o carte-document din punct de vedere istoric, geografic și literar, cartea se înscrie ca o contribuție de seamă la istoriografia românilor, aprecia, la încheierea cuvântului său, Mirela Mocan.
Din cuvântul doamnei Nadia Farcaș, directoarea Editurii Ecou Transilvan, – care a tipărit în condiții grafice excelente volumul –, menționăm aprecierea potrivit căreia „lucrarea va rămâne un reper însemnat pentru istorie și nu numai”.
În continuare, autorul a povestit amănunte despre realizarea lucrării. El a menționat faptul că în 2015, după finalizarea volumului Ion (Ionel) I.C. Brătianu, întregitor și făuritor al României moderne (1864–1927), a decis să publice o carte despre faptele lui Horea, Cloșca și Crișan în slujba moților și ardelenilor: „Două considerente m-au determinat să iau această hotărâre: primul, sunt consătean cu Horea, născut tot în Albac, iar al doilea, îmi iubesc satul natal, Țara Moților și Ardealul. Documentarea am realizat-o în principal la Biblioteca Academiei Române și în cele patru deplasări în Țara Moților, a Zarandului, la Alba Iulia, în comuna Ciucea (județul Cluj) și în comuna Cizer (județul Sălaj). Peste tot am fost bine primit și am amintiri plăcute despre casele memoriale, muzeele vizitate și despre profesorii, învățătorii, preoții, primarii care m-au ajutat în activitatea de cercetare și informare.
Și, după o muncă de șase ani, în 2020 am publicat prima ediție a cărții, în anul următor pe cea de-a doua, pentru ca în decembrie 2025 să public – ca urmare a solicitării Societății Cultural-Patriotice „Avram Iancu” din Cluj-Napoca și personal a președintelui din acea vreme, domnul Tiberiu Groza – ediția a III-a a cărții, cu titlul mai sus menționat. Sponsorizarea cărții a fost realizată de Primăria Municipiului Cluj-Napoca, fapt pentru care pe această cale îi aducem calde mulțumiri domnului Emil Boc, primarul urbei.”
În încheiere, elevi ai școlilor gimnaziale din Câmpeni și Albac au realizat un scurt moment artistic de cântece și poezii patriotice, iar dascălul pensionar Barbu Todea a întreținut atmosfera cu glume și bancuri moțești. De asemenea, apreciata solistă de muzica populară Mirela Mănescu i-a ridicat în picioare pe cei prezenți atunci când a interpretat o suită de cântece patriotice, acompaniată de taragotistul Alin Joldeș din Sohodol.
La finalul întâlnirii, mulți participanți au cumpărat cartea, iar profesorul Ioan Todea, cu drag le-a oferit autografe, opera lui și a fiicei sale, Manuela, bucurându-se de un mare interes pentru cei 50 de participanți la lansare.
Evenimentul a fost organizat ireproșabil de către profesorul Ioan Viorel Sicoe, președintele de onoare al filialei locale a Societății Cultural-Patriotice „Avram Iancu”, Editura „Ecou Transilvan” din Cluj-Napoca și Primăria orașului Câmpeni. Acțiunea a făcut parte din seria evocărilor istorice „Horea, Cloșca și Crișan – eroi și martiri ai națiunii române”, organizată în Câmpeni, cu ocazia împlinirii a 241 de ani de la mișcarea revoluționară condusă de treimea martirilor Horea, Cloșca și Crișan.
Completez prezentarea acestei lansări de carte prin evocarea câtorva aspecte despre Horea și faptele sale:
„Mare căpitan și împărat a fost Horea”, spune despre el nepotul său, Avram Iancu.
„Nalți suntem noi munții – zise-un vechi Carpat –, / Dar el e mai mare, că ni-i împărat” afirmă în poezia sa intitulată Horia, Mihai Eminescu.
„De jos
te-ai ridicat, pietros, viforos,
pentru moți,
pentru cei săraci și goi, pentru toți…
i-ai despicat în două istoria, țăran de cremene
cum n-a fost altul să-ți semene,
Horea!”
Aprecierile poetului Aron Cotruș se explică, în principal, prin contribuția lui Horea la desființarea robiei în care se aflau in 1784 marea majoritate a țărănimii din Transilvania.
Secole de-a rândul, o parte însemnată a românilor ardeleni a fost formată din șerbi și iobagi ai nobilimii maghiare și ai bisericii lor, iar din anul 1700, și ai austriecilor. Cei dintâi iobagi din Transilvania amintiți în documente sunt cei existenți în anul 1075 pe domeniul mănăstirii maghiare Sâniob din comitatul Bihor.1 Exploatarea țărănimii s-a întețit de la o etapă la alta a istoriei. Dacă în 1437 robota2 era de o zi pe an, iar în 1514 de o zi pe săptămână, la 12 noiembrie 1769, ordonanța Guvernului Transilvaniei, cunoscută sub numele Certa puncta (Anumite puncte), stabilește ca robota iobagilor pe săptămână să fie de „4 zile cu palmele, 3 zile cu vitele”3!! S-a ajuns până acolo încât, în zona Zlatnei, „la grăpat de semănături îi înjugau și pe oameni ca pe vite”4!!
Referindu-se la starea jalnică a țărănimii transilvănene – inclusiv din Țara Moților, comitatul Zarandului și Bihor –, Alexandru Sterca-Șuluțiu scria: „Nu este în stare niciun condei a înșira și a descrie tiranicul despotism ce exercitau maghiarii asupra persoanelor, bunurilor și asupra conștiinței sufletești a românilor; și fiindcă de numărul mare al românilor din Ardeal se temeau, cu toate puterile într-acolo s-au silit asupritorii lor, ca să-i sărăcească și să-i țină în orbire sufletească, că știau că pre un popor numeros numai prin sărăcire și neștiință îl poate subjuga și ține în servilismul cel mai dobitocesc”5!!
La toate acestea s-a adăugat excluderea românilor de la conducerea Transilvaniei vreme de 427 de ani, din 16 septembrie 1437, când, în timpul Răscoalei de la Bobâlna, s-a realizat „uniunea frățească” a nobililor maghiari, sași și secui, căreia i s-a mai zis Unio Trium Nationum, până în 30 mai 1864.
În aceste condiții, Horea, după ce a încercat ani în șir să rezolve problemele grave ale moților și ardelenilor pe cale petiționară la guvernatorul Transilvaniei, Samuel Brukenthal (1774–1787), și la împăratul de la Viena, Iosif al II-lea (1780–1790), fără a obține practic niciun rezultat, s-a consultat cu camarazii săi și a spus: „Destul. Până aici, mai mult nu se poate”, după care a dat semnalul declanșării răscoalei în 2 noiembrie 1784, la Curechiu, lângă Brad; răscoala, transformată în revoluție, a zguduit întregul Imperiu Habsburgic, din care făcea parte și Transilvania.
Deși a fost învinsă nu de nobilimea maghiară și de susținătorii săi, ci de armata austriacă, împotriva căreia Horea n-a dorit să lupte, mișcarea revoluționară condusă de Horea, Cloșca și Crișan constituie cel mai însemnat eveniment din lupta seculară pentru pământ și o viață mai bună a țărănimii din Transilvania.
Semnificația ei este multiplă. Ea a deschis, în istoria noastră, perioada transformărilor revoluționare ale societății românești, prevestind o lume așezată pe noi temelii. Totodată, a contribuit la sfărmarea orânduirii feudale și a anunțat, pe plan european, Marea Revoluție Franceză, începută în 1789. „Horea, Cloșca și Crișan au devenit mari personalități ale luptei popoarelor din Europa împotriva vechilor stări de lucruri din societatea feudală, vizând și începutul luptei pentru închegarea statelor naționale.”6
Mișcarea condusă de „Crăișorul” Horea deschide procesul revoluționar de răsturnare a raporturilor feudale, exprimat mai întâi prin ridicarea la luptă propriu-zisă, iar apoi prin Ultimatumul lui Horea, adresat în 11 noiembrie 1784 nobilimii asediate în cetatea Devei, prin care se cerea ca «nobilime să nu mai fie» […], iar pământurile nobiliare să se împartă între poporul de rând!! […] Rezultă că țărănimii și lui Horea, Cloșca și Crișan le revine meritul de a fi deschis procesul dezrobirii, al emancipării poporului român din temeliile sale.
Principala realizare obținută prin această mișcare revoluționară de țărănime a fost desființarea şerbiei7 în Transilvania și Ungaria, prin Patenta emisă de împăratul Iosif al II-lea la 22 august 1785. Prin aceasta s-a desființat servitutea personală a şerbilor, acordându-li-se dreptul de liberă strămutare, de a dispune de averea lor, de a învăța meserii și de a se căsători.
Note
1 Ștefan Pascu, Prefaceri social-economice în societatea transilvană; stratificarea țărănimii, în Istoria Românilor, vol. III, Academia Română, Editura Enciclopedică, București, 2001, p. 398.
2 Robotă (în Evul Mediu). Muncă obligatorie, dar neplătită, a iobagilor şi jelerilor din Transilvania pentru nobilul maghiar.
3 David Prodan, Răscoala lui Horea, ediție nouă, revăzută, vol. I, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1984, p. 56.
4 Ilie Furduiu, Pe urmele martirilor Horea, Cloșca și Crișan, Ediția a II-a revizuită și îmbunătățită, Editura ALTIP, Alba Iulia, 2015, p. 31-34.
5 Alexandru Sterca-Șuluțiu, Istoria Horii și a poporului românesc din Munții Apuseni ai Ardealului, publicată în 1860. Ediție, studiu introductiv și note de Nicolae Edroiu, Editura „Viitorul Românesc”, București, 1995, p. 117.
6 Gh. Anghel, Insurecția românilor transilvăneni din 1784. Prolog al revoluțiilor europene, p. 26.
7 Şerb (în Evul Mediu). Țăran fără proprietate, legat de pământul nobilului, dependent cu totul, ca persoană și bunuri, de acesta; rob.
Bucureşti, mai 2026
Ioan I.Todea
