Expoziţii MNCR la Muzeul Municipiului București / Palatul Suţu

„Dacii din estul Transilvaniei”
Palatul Suțu a găzduit, în intervalul 15 noiembrie - 7 decembrie a.c., expoziția de grafică și colaj fotografic cu titlul „Dacii din estul Transilvaniei”, deschisă în aer liber, realizată printr-un parteneriat al Muzeului Național al Carpaților Răsăriteni (MNCR) din Sfântu-Gheorghe cu Muzeul Municipiului București (MMB). Proiectul a beneficiat și de arhiva media „Aurul și Argintul antic al României” a Muzeului Național de Istorie a României.
Expoziția alcătuită din 20 de planșe de mari dimensiuni ilustrează și descrie descoperiri arheologice reprezentative pentru civilizația dacică din secolele I a. Chr. - I p. Chr. din regiunea depresiunilor intramontane din Carpații de Curbură: situri fortificate, tezaure din metale prețioase, morminte și locuri sacre.
„În expoziție regăsim fotografii aeriene ale munților fortificați de daci, reconstituiri grafice ale cetăților și sanctuarelor lor și, în premieră absolută, imagini ale siturilor arheologice recent documentate prin tehnologia LiDAR în pădurile din Carpații de Curbură. Vă așteptăm să descoperiți ce ascund pădurile dese din Carpații de Curbură, să aflați cum modelau dacii munții prin proiecte ample de terasare artificială, sau să admirați arta tezaurelor de argint îngropate la marginea marilor mlaștini de pe Valea Oltului Superior și a Râului Negru”, preciza comunicatul emis de MNCR la deschiderea expoziției.
„Este prima expoziție de arheologie din România ce ilustrează date de teledetecție obținute prin tehnologia LiDAR, precum și propuneri de reconstituire grafică bazate pe aceste date. De asemenea, inovativă poate fi considerată și colecția de portrete ale unor reenactori - cei care prin costumele și echipamentele lor inspirate din surse arheologice și iconografice antice asigură legătura emoțională între publicul de astăzi și vestigiile incomplete ale unui trecut îndepărtat, un performance art cu implicații antropologice. Expoziția beneficiază de aportul artistului grafician specializat în reconstituire istorică Radu Oltean.
Beneficiind de o amplasare favorabilă, în inima Bucureștilor, expoziția s-a bucurat de un interes crescut din partea trecătorilor, mulți dintre ei aflând pe această cale pentru prima dată de situri arheologice importante din zona depresiunilor intramontane din Carpații de Curbură, cum sunt cetățile de la Jigodin, lângă Miercurea-Ciuc sau Cetatea Zânelor din Covasna”, am aflat de la dr. Magdalena Ștefan, arheolog MNCR.
„Marile Bătălii ale Primului Război Mondial. Campania 1916. Apărarea Bucureștilor pe crestele Carpaților de Curbură”
Din 10 decembrie, spațiul de expunere în aer liber a fost cedat altei expoziții MNCR, este vorba despre „Marile Bătălii ale Primului Război Mondial. Campania 1916. Apărarea Bucureștilor pe crestele Carpaților de Curbură”.
„În luna în care celebrăm Ziua Națională a României sunt aduse în prim plan vestigiile câmpurilor de bătălie din Primul Război Mondial din Carpații de sud-est, uriașe situri arheologice aflate în trecătorile montane, în Pasul Bran, Valea Prahovei, Drumul Tătarului, Valea Buzăului sau pe Valea Oituzului. Șase trecători. Sute de kilometri de tranșee. 250.000 de soldați. Zeci de mii de obuze explodate. Sigur nu vei mai privi la fel excursiile la Predeal sau Fundata. În toamna anului 1916, în trecătorile Carpaților de Curbură s-au purtat lupte violente între armatele Puterilor Centrale și trupele române pentru controlul celor mai scurte drumuri spre București.
Lucrări ample de fortificare - tranșee, șanțuri, forturi, posturi de supraveghere sau de tragere - au fost realizate pe platouri și piscuri montane, în poziții strategice, unele încă din perioada neutralității, suprapunând uneori fortificații din epoci mai vechi. În tranșeele din munți, soldații români, germani sau austro-ungari au luptat, au așteptat înfrigurați, au scris jurnale și scrisori, au murit… Vestigiile acestor construcții, ale peisajelor rănite de obuze, reprezintă locuri ale memoriei pentru Europa modernă și România de astăzi, martore ale amplorii și violenței conflagrației mondiale.
Privindu-le de sus, din fotografii aeriene sau pe modelele tridimensionale ale reliefului obținute prin tehnologia LiDAR, câmpurile de bătălie își dezvăluie complexitatea și întinderea. Dacă trupele române nu ar fi rezistat în trecătorile Carpaților de sud-est, în toamna anului 1916, în fața presiunii Puterilor Centrale, Bucureștii și câmpurile petrolifere de la Ploiești ar fi fost pierdute încă de la început, la mai puțin de o lună de la intrarea României în război, iar Armata Română ar fi fost lovită din plin și despărțită în centrul dispozitivului. Este adevărat că frontul carpatic a fost până la urmă spart, dar acest lucru s-a întâmplat mai târziu, odată cu venirea iernii, mai departe, spre vest, pe Valea Jiului, ceea ce a permis, până la urmă, retragerea ordonată și reorganizarea în Moldova a armatei, de unde lupta a continuat, în bătăliile din anul următor. Dacă frontul de pe crestele Carpaților de Curbură ar fi cedat în anul 1916, campania victorioasă din 1917 nu ar fi existat”, explică arheologii MNCR dr. Dan Ștefan și dr. Magdalena Ștefan.

Categorie: