ROMÂNOFOBIA, „PROFESIUNEA DE CREDINŢĂ” A UNUI POLITICIAN MAGHIAR DE ALTADATĂ

Pagini regăsite

O personalitate de referinţă pentru municipiul Târgu-Mureş din perioada interbelică a reprezentat-o primarul Emil A. Dandea (23 ianuarie 1893 - 18 august 1969). Urmaş al unei familii de moţi cu vechi tradiţii de luptă pentru drepturile românilor transilvăneni, venit cu o temeinică pregătire juridică şi cu un spirit organizatoric deosebit, în cele două legislaturi (1922-1926 şi 1934-1937), primul primar român al municipiului a contribuit enorm la modernizarea localităţii, la dezvoltarea economică, edilitară, şcolară, dar şi la afirmarea elementului românesc în zona mureşeană.
Activitatea sa rămâne notabilă şi în domeniul publicisticii, al avocaturii şi al vieţii politice. Între 1926 şi 1928 a fost deputat de Mureş al Partidului Naţional Liberal, iar în această calitate va rosti un întins discurs, de peste trei ore, care este, după însăşi afirmaţia oratorului, o „profesiune de credinţă” referitoare la Nemulţumirile Ardealului şi chestiunea minoritară, în cadrul şedinţelor Camerei Deputaţilor din 31 octombrie şi 1 noiembrie 1928. Acesta a fost ocazionat de analiza Mesajului Tronului (o prezentare a stării naţiunii din acel an), asupra căreia erau chemate să-şi exprime punctele de vedere partidele politice ale vremii. Cuvântarea nu a fost pronunţată într-un moment întâmplător, pentru că atunci se împlineau zece ani de la Marea Unire; ea dovedeşte o viziune lucidă asupra stărilor de lucruri din Transilvania, atât în dinamica raporturilor politice, administrative şi economice cu Vechiul Regat, cât şi în ceea ce priveşte relaţiile dintre etniile din Ardeal, din acel moment istoric.
Impactul acestui discurs a fost deosebit, aspect dovedit de faptul că el a fost reprodus în broşură, la „Imprimeriile Statului” (Bucureşti, 1928, 100 p.), după notele stenografice apărute în Monitorul Oficial, partea III, din 4 şi 7 noiembrie 1928. Promitem o analiză detaliată, viitoare, a acestei luări de poziţie, care nu a menajat deloc eşichierul politic românesc de atunci, nici măcar pe membrii Partidului Naţional Liberal, în numele căruia vorbea Emil A. Dandea. Pentru moment, ne oprim doar la „o radiogramă a sufletului domnilor dela conducerea partidului maghiar”. În discurs, fragmentul pe care îl vom reproduce în continuare, a constituit o paranteză necesară pentru înţelegerea iredentismului şi românofobiei intelectualităţii şi clasei politice maghiare de atunci, care are reverberaţii şi similitudini până în prezent.
Pasajul (pe care îl transcriem cu exactitate, păstrând ortografia epocii) se regăseşte la paginile 56-59 ale menţionatei broşuri şi el se bazează pe o experienţă concretă a vorbitorului:
„Am un prieten ungur, depe băncile şcoalei, care este acum profesor confesional şi căruia pe vremuri îi vorbeam şi eu deschis şi sincer, fără nici un pericol de trădare, eream colegi de şcoală, camarazi în armată.
Acesta mi s'a destăinuit cu prilejul unei conversaţiuni asupra unei lucrări, asupra chestiunii minoritare. El şi-a uşurat sufletul, spunându-mi cam următoarele […]”:
„Ţara, naţiunea, instituţiile şi tot ce este valah, e înaintea noastră superlativul odiosului ce trebuie urît din toate puterile şi combătut prin toate mijloacele. Orice comunicare sau împăcare cu spiritul acesta şi cu situaţiunea de egal cu voi este un sacrilegiu.”
„În trecutul nostru de dominaţie, ne a devenit o a doua natură dispreţul valahului.”
„Cultură, civilizaţie pentru noi nu poate fi decât la Budapesta. Bucureştii sunt personificarea bizantinismului şi balcanismului celui mai întunecat, unde mergem numai ca să corupem şi să facem afaceri în stil balcanic.”
„Legile Ţării le privim din punct de vedere al eludării lor, sau ca să tragem eventualul profit pe care ni-l asigură.”
„Nu există între ungur şi ungur deosebire, toţi vă urîm, toţi tindem cu toate mijloacele la păstrarea supremaţiei noastre, ca ceasul reînvierii Ungariei să ne afle îmmulţiţi şi întăriţi.”
„De aceea strigăm în contra asupririlor de fapt şi închipuite, şi de aceea ne plângem fără alegere la Liga Naţiunilor, la Papa şi la bisericile protestante. Trăim cu amintirea dominaţiunii din trecut pentru dominaţiunea care are să ne revină.”
„Noi folosim toate mijloacele; nu avem ce perde, ci numai câştiga putem. Fraţii noştri din Ungaria şi amicii noştri din străinătate subminează Statul român, aceea din afară, iar noi dinăuntru.”
„Pe ei îi apară situaţiunea de străini şi pe noi ne apară ei, Liga Naţiunilor şi mai ales, legile româneşti şi prostia voastră.”
„Cu cât vom avea mai multe libertăţi, cu atât vom lucra mai intens, cu cât vom avea mai multe drepturi, cu atât vom fi mai periculoşi pentru Statul român, căci nouă, drepturi şi libertăţi dela români nu ne trebuiesc decât ca să le îndreptăm în contra lor.”
„Ungaria ciuntită ne aşteaptă şi lucrează pentru noi, eroic, cu toate mijloacele, ca şi noi. Falsificări de bani acolo, propagandă subversivă aici, pentru secondarea celei din străinătate, toate se fac pentru acelaş unic ideal, idealul reîntregirii coroanei Sfântului Ştefan, care trebuie să vie. Pentru acest scop facem tot. Când credem potrivit, vă dăm şi banchete, vă facem curte în cuvinte dulci. Ca indivizi, poate apreciem pe unii din voi, dar iubi nici pe aceştia nu-i putem. Însă colectivitatea voastră o urâm din toată tăria sufletului. A slabi tot ce este românesc, a-i strica cu tot preţul, a alimenta nemulţumirile, discordia înnăuntru, ponegririle în afară, iată datoria noastră pe teritoriul românesc. Patria pentru noi este maghiară, cea veche. Numai cetăţenia forţată, temporară este cea română. De aceea, stăm în cetăţenia impusă nouă, până ne vom putea reuni cu Patria. Ce serveşte consolidarea României, nouă ne strică. Ce este sfânt pentru voi, nouă ne este obiect de batjocură. De aceea este boicotat şi afurisit de noi acel care este patriot loial în sens românesc. Pentru ajungerea scopului nostru suprem, nu există cuvânt de onoare, caracter, consecvenţă, ci posibilitate. Căci existenţa şi fericirea maghiarilor nu se poate încadra în actualele hotare ale României. Cui dintre noi li trebuie drepturi pentru ungurii din România? Le cerem provizor, să putem zdrobi cu ele Statul”.

Categorie: