Nr. 485

Nr. 485

Satul nu mai duce-n spatele său veșnicia, s-a uitat pe sine, s-a-ntinat și s-a-ndulcit cu toate păcatele lumii…

Întomnatu-m-am și eu de-o vreme tot adunând clipite de veșnicie din trecuta mea viață de până acum, picurate cu amintiri triste sau îmbucurate, pe care, așa cum face fiecare dintre noi, le țin încă tăinuite într-o țandără de gând. Și, parcă tot mai des, de la o vreme le scot de-acolo atunci când sufletul meu […]

Citeste mai mult ....