ARDEALUL ÎN COLIMATOR (VII)

Atenţie, români! Duşmanii Statului Naţional Unitar nu dorm!

Susținător ferm al principiului neamestecului în problemele interne, dar și al obținerii independenței economice prin plata datoriei externe, președintele Nicolae Ceaușescu nu s-a sfiit să recurgă – văzând prea bine cum Ungaria își arăta (insistent) „colții revizionismului” de sub „umbrela” perfidă a Răsăritului (URSS) și Apusului (SUA) – la o atitudine diplomatică, solitară, pacifistă, prin care a cerut oficial ca, la Conferința de la Helsinki (1973-1975), superputerile sistemului bipolar (axa Moscova-Washington) să facă bine și, îngropând definitiv „securea războaielor” de pe glob, să desființeze cele două blocuri militare rivale (NATO și Organizația Tratatului de la Varșovia). Cum era însă de așteptat, arhitecții perfizi ai accelerării globalizării l-au sfidat și, întinzându-i cu cinism capcana ambiguă a „respectării drepturilor omului”, i-au discreditat public personalitatea (în fapt, regimul naționalist și suveranist) prin nesfârșite acțiuni subversive orchestrate mediatic, al căror scop final era, în contextul „săgeților otrăvite” trase incitator de Budapesta către București (statistici maghiare cu conținut demografic exagerat, „genocid cultural” în Ardeal, „sistematizarea satelor” etc.), punerea oficială în discuție internațională a autonomiei teritoriale a maghiarilor din Ardeal (invocată în august 1988, la TV ungară, de doi invitați sovietici: istoricul Medvedev și V. Petrovski – adjunct al ministrului de Externe). Și, după modul barbar cum au reușit să îi înlăture pe prietenii românilor (răsturnarea de la putere, în 1979, a liderului pakistanez Al Bhutto, apoi asasinarea, în 1981, a președintelui egiptean Anwar el Sadat etc.), urma să folosească Serviciile Speciale de Informații pentru eliminarea efectivă, prin destabilizarea României, a incomodului „ghimpe” Ceaușescu! Și astfel, întreținând o atmosferă tot mai necordială a Budapestei față de București, SUA și-au arogat, în postcomunism, supremația mondială și, facilitând deseori intoxicarea mentalului colectiv cu „stafia” hungarismului, le-au acordat Clauza națiunii celei mai favorizate tuturor aliaților sovietici (însă ne-au dat-o și nouă, după ce a fost refuzată de Ceaușescu, abia în 1993), refuzându-ne trei ani accesul la piețele și creditele americane! Cum a fost posibil? Prin acţiunea lui Tom Lantoș, evreu maghiar, care, în calitatea sa de președinte al Comisiei Afacerilor Externe din Camera Reprezentanților, s-a luptat pentru neacordarea Clauzei națiunii celei mai favorizate și a invocat în Congres nerespectarea drepturilor omului în România, în privința minorităţii maghiare (a cerut oficial autonomia Transilvaniei)… Iată deci cum, în stil așa-zis reformator, Occidentul ne-a adus, cu ale sale „duble măsuri”, pe marginea prăpastiei actuale…

prof. Costel Neacşu (Sărmașu, judeţul Mureș)