(culese în data de 16 ianuarie 2023)
„Tot lucrul bun care nu e făcut din singura iubire a lui Dumnezeu, ci are amestecată în el voia proprie e spurcat și respins de Dumnezeu” (Avva Varsanufie, Filocalia 11, p. 363).
„Cu sila nu poate cineva făcut bun. Nici chiar de Dumnezeu. Numai iubirea e cea care nu e violentă, nu forțează” (Filocalia 11).
„Nu fii totdeauna înțelept și așteaptă mereu necazul… Și dacă ne vine necazul, știm că spre cercarea noastră îl îngăduie Dumnezeu” (Sfinții Varsanufie și Ioan).
„Stăpâne, Doamne Iisuse Hristoase, călăuzește-mă după voia Ta” (Filocalia 11, p. 385).
„De aceea atunci când ne apucăm de orice lucru facem semnul Crucii” (Filocalia 11).
„Doamne, miluiește-mă și-mi iartă toate greșelile mele” (Filocalia 11, p. 389).
Mă fascinează însingurarea. Sfântul Ioan Scărarul se retrage într-un loc izolat, numit Thola, la cinci mile de mănăstire, unde s-a închinat vieții de liniștire vreme de patruzeci de ani.
Sfântul Daniil Sihastrul al Moldovei a petrecut în locuri izolate aproape întrega viață pământească: la Voroneț, apoi lângă Mănăstirea Putna, unde se păstrează până în zilele noastre chilia săpată într-o stâncă, dar și în multe alte locuri pe care nu le cunoaștem.
Lista sfinților și a pustnicilor care au ales cu tot sufletul însingurarea este foarte lungă. Cei care au cercetat Viețile Sfinților știu foarte bine toate acestea.
„Mintea trebuie să fie în locul lui Dumnezeu”, a lăsat învățătură unul din sfinții care au scris Filocalia. Toate acestea le-am notat într-un jurnal în ziua de 16 ianuarie al anului mântuirii 2023.
Atunci când se despărțeau unii de alții, sfinții își spuneau cam așa: „Iartă-mă. Roagă-te pentru mine”.
∗*∗
Vasile Mărghescu, un prizonier în lagărele din Siberia, după catastrofa de la Cotul Donului repeta tot timpul în închisoare următoarele cuvinte: „Sunt fericit, domnilor, sunt fericit!”. De când am citit aceste cuvine am înțeles mai bine că fericirea este în noi. Nimeni nu ne-o poate fura, neutraliza sau leza decât noi înșine. Am găsit scrisă această confesiune cu glas mare și cu mult entuziasm, a deținutului Vasile Mărghescu, în cartea Viforniţa cea mare, a părintelui Dimitrie Bejan. Acești martiri sunt, ar trebuie să fie sfinți pentru noi. Și vom fi pe o cale bună dacă îi vom urma.
Acum ceva extraordinar scris de Sfântul Nicolae Velimirovici, în Proloagele de la Ohrida: „Dumnezeu, prin creație a intrat în timp, însă nu a ieșit din veșnicie”. Foarte înălțătoare observația Sfântului Nicolae Velimirovici, care a fost închis de către fasciști în perioada celui de Al Doilea Război Mondial. Și l-au închis printre primii, fiindcă și lui Hitler i-a fost frică de sfințenia și înțelepciunea Sfântului Nicolae Velimirovici.
„Nimic nu-i mai repede ca gândul” (Filocalia 11 , p. 382, nota 657).
„Totdeauna trebuie să fim treji pentru observarea gândurilor” (Sfântul Nicodim Aghiritul, Paza celor cinci simţuri, p. 239).
Vineri, 20 ianuarie anul mântuirii 2023
Dreapta folosire a celor trei componente principale ale sufletului: raţiunea (mintea) dacă e tot timpul înălțată la Domnul ajunge împărăteasă atunci când silește pofta către dorul de Dumnezeu și Împărăția Lui, iar […] mânia o îndreptată numai împotriva păcatelor proprii.
„Disperarea e o necredință în iubirea lui Dumnezeu și în capacitatea de iubire a semenilor” (Preot Dumitru Stăniloae, Filocalia 11, p. 407, scolia 705).
„Deci, orice s-ar întâmpla, primește cu mulțumire, căci niciun bine nu se împlinește prin străduința noastră, ci prin puterea și voia lui Dumnezeu” (Filocalia 11, p. 407, întrebarea 467).
Ce este moartea?
Am 64 de ani și două luni. Și mă întreb ce este moartea? Cum e cu moartea? Revine gândul acesta fără ca eu să-l chem, deși am aflat din Filocalie că pomenirea morții este una din virtuțile cardinale care ne ajută foarte mult în metanoia noastră cea de toate zilele. Nu știm cum va fi, dar moartea va veni negreșit. Peste un an. Peste zece sau douăzeci! Ar trebui să-mi vină lacrimi pentru păcatele și nelegiuirile săvârșite, dar nu merit să se milostivească Domnul pentru a mă învrednici cu un asemenea dar. Încă nu mă silesc până la sânge să părăsesc starea superficială, artificială și fără sens a vieții. N-am înțeles cu cea mai profundă seriozitate că pofta trupului este otrava care oprește Lumina de Sus s-o vadă mintea.
Și sufletul e prins într-o lâncezeală sau amorțeală care-l ține departe de lucrarea profundă și reală a poruncilor Domnului. Dacă ar ști ce-l așteaptă!!!
Citesc cu interes Sfânta Scriptură, Filocalia, cărți de rugăciune. Dar și cărți scrise de români care au mărturisit cu jertfa vieții lor credința Ortodoxă în temnițele comuniste. Propun o reformă a moravurilor, dar sunt conștient că trebuie să încep lucrarea cu mine însumi. Așa să ne ajute Domnul pe toți!
