Citind viaţa stareţului Ioanichie Moroi de la Mănăstirea Sihăstria, am ajuns la convingerea că ardelenii sunt de o tenacitate originală, de neînvins. Credinţa lor e neclintită… aidoma stâncilor de pe vârfurile Carpaţilor.
Stareţul Ioanichie Moroi a venit la Mănăstirea Neamţ din Zărneştii Ardealului, adus de moşul Gheorghe Lazăr, care în prezent are Sfintele Moaşte la închinare, la Mănăstirea Văratic.
Impresionant e faptul că Stareţul Ioanichie Moroi, atunci când s-a simţit slăbit de boală şi de nevoi, a insistat să fie numit în locul său, părintele Ilie Cleopa. Cunoaştem cu toţii istoria recentă a mănăstirii Sihăstria. Fără aceşti doi ardeleni, Sihăstria ar fi rămas un schit oarecare, anodin, pierdut în munţii Neamţului.
Strămoşii părintelui Cleopa sunt veniţi în Moldova din Săliştea Sibiului, în jurul anilor 1800 şi stabiliţi, o parte în ţinutul Botoşanilor, iar cei mai mulţi pe Valea Bistriţei.
Inspiraţia părintelui Ioanichie Moroi de a-l numi stareț al Mănăstirii în locul său pe părintele Cleopa e genială, în sensul că a văzut talanţii pe care îi primise de la Domnul viitorul părinte Ilie Cleopa.
Stareţul Ioanichie Moroi a venit la Mănăstirea Neamţ din Zărneştii Ardealului, adus de moşul Gheorghe Lazăr, care în prezent are Sfintele Moaşte la închinare, la Mănăstirea Văratic.
Impresionant e faptul că Stareţul Ioanichie Moroi, atunci când s-a simţit slăbit de boală şi de nevoi, a insistat să fie numit în locul său, părintele Ilie Cleopa. Cunoaştem cu toţii istoria recentă a mănăstirii Sihăstria. Fără aceşti doi ardeleni, Sihăstria ar fi rămas un schit oarecare, anodin, pierdut în munţii Neamţului.
Strămoşii părintelui Cleopa sunt veniţi în Moldova din Săliştea Sibiului, în jurul anilor 1800 şi stabiliţi, o parte în ţinutul Botoşanilor, iar cei mai mulţi pe Valea Bistriţei.
Inspiraţia părintelui Ioanichie Moroi de a-l numi stareț al Mănăstirii în locul său pe părintele Cleopa e genială, în sensul că a văzut talanţii pe care îi primise de la Domnul viitorul părinte Ilie Cleopa.
O astfel de inspiraţie a mai avut-o Sfântul Constantin Brâncoveanu, care a intuit valoarea covârşitoare a lui Antim Ivireanul, pe care l-a ridicat în scaunul de Mitropolit al Ţării Româneşti şi care a fost canonizat de Sfântul Sinod.
Ardelenii şi-au părăsit locurile natale fiind alungaţi de prigoana catolicilor şi a calvinilor, care, după cum bine ştim, au forţat unirea cu Roma a românilor ortodocşi ardeleni. Şi părintele Ilie Cleopa şi părintele Ioanichie Moroi au fost la începuturi păstori de oi. Iar mai apoi, prin purtarea de grijă a Domnului, au ajuns păstori de suflete. Amândoi odihnesc, până la a Doua Sfântă Venire a Mântuitorului, în liniştea paradisiacă a cimitirului de la Sihăstria. În mai multe cărţi ale sale, părintele Cleopa face referiri speciale la Ţara Ardealului. O empatie de mare intensitate… mergând până la evlavie având-o pentru Moşul Gheorghe Lazăr, care venea din Şugag, judeţul Alba. De remarcat că o mare parte dintre ardeleni şi-au aflat liniştea şi mântuirea în Moldova. A fost auzit vorbind despre toate acestea chiar moşul Gheorghe Lazăr. De fapt el însuşi a adus mai mulţi tineri din Ardeal, care au ajuns monahi şi monahii de nădejde în mănăstirile moldave.
Şi cine a fost ca pelerin pe muntele Ceahlău sau în muntele Sihlei, unde s-a nevoit Sfânta Teodora – singura sfântă de origine română canonizată de Sfântul Sinod -, e cucerit de liniştea locurilor, de glasul şi sfinţenia apelor care coboară iute de pe versanţii munţilor.
Părintele Cleopa se bucură de multă putere de convingere, mai ales acum, când s-a strămutat la cele veşnice. Se bucură de har şi e un desăvârşit predicator al Ortodoxiei. Stau mărturie o mulţime de veşti venite din America, Italia şi alte locuri, unde au ajuns cărţile sale. Cei care le citesc se convertesc la Ortodoxie, inspiraţi de toate argumentele şi de toată iubirea pentru Dumnezeu, care răzbate din cărţile sale.
Redăm, pentru coerenţă şi înţelepciune, o mică scriere a părintelui Ilie Cleopa, intitulată Legătura Moldovei cu Ardealul. Este, în fapt, un dialog al părintelui cu un grup de pelerini ardeleni sosiţi la Sihăstria:
„- De unde sunteţi voi, măi băieţi?
– Din Ardeal, părinte.
– Şi eu sunt din Ardeal. Răs-străbunicii mei au fost din Săliştea Sibiului.
Eu am un văr, profesor mare la Iaşi, care-i cu arhivele statului, la Golia, Vasile Ionescu. Şi el are toate registrele cu ardelenii care au trecut munţii. Din Piatra-Neamţ până la Vatra-Dornei, în toate comunele, sunt ardeleni izgoniţi de unguri. Toate comunele. Şi Pipirigul şi Poiana-Teiului şi Borca şi Sabasa, toţi sunt ardeleni fugăriţi din Ardeal, care au ocupat Valea Bistriţei. Cum au trecut munţii, le-au dat munţi, poieni şi aici s-au instalat. Care au trecut din Ardeal le-au dat acolo. Tot atunci au trecut şi moşii mei, în Vinerea Paştilor. Am găsit scris: Simion Ungureanu, Vasile Ungureanu şi Ilie Ungureanu. Ungureni erau numiţi toţi care veneau din Ardeal.
Ei au venit cu 300 de oi. Şi au spus acolo în Ardeal la autorităţi că n-au cu ce ierna oile la Sibiu, şi au venit că au auzit că este fân mult la Beclean, aici la Dorna, pe la Ilva, şi aşa au venit să fie cât mai aproape de graniţă. Şi în Vinerea Paştilor au astupat tălăngile la oi, că santinelele ungureşti erau departe, la 10 km unul de altul prin pădure, şi era un viscol mare, o furtună. Aşa au trecut, şi când s-au văzut dincoace, santinelele noastre i-au primit şi apoi au coborât la Vatra-Dornei. Unul a rămas la Pipirig, este un sat de Ilie aici; unul la Tătăruşi, comună mare, şi unul la Botoşani.
Așa au trecut moșii mei, răs-străbunicii noștri. Tata știa de aceștia toți. Ei săracii, moldovenii, au adăpostit pe ardeleni când a fost că au venit catolicii și au luat toate cărțile ortodoxe de la bisericile ortodoxe din Ardeal și le-au dat foc și au pus cărți de-ale lor, care aveau Crezul cu Filioque.
Și când a intrat bietul Andrei Șaguna, marele român și cunoscut și la Viena, murise blestemata aceea de Maria Tereza și au intrat alți împărați. Apoi s-a făcut un memoriu mare, câte biserici ortodoxe au fost stricate și mănăstiri, câtă prigoană este și cutare. Și atunci le-au dat voie să pună preoți români în biserici, dacă au. Câți preoți a trimis atunci Moldova să-i ajute pe ardeleni!
Iar Mănăstirea Neamț era în floarea tipăririi. Cuviosul Paisie, 1794, alimenta atâta Ortodoxie de aici, de la Neamț. A trimis 12 care cu cărți religioase bisericești, cu boi trase peste munți. Arată istoria toată. Când au ajuns la Sibiu, a fost o mare inaugurare – peste munți se mergea greu atunci, nu erau mașini și drumuri -, Trioade, Penticostare, Mineie, Evanghelii, Apostoli, tot ce trebuie pentru Biserica Ardealului. De aceea se găsesc cărți tipărite aici la Mănăstirea Neamț pe la Bihor, pe la Zalău, pe la toate bisericile. Foarte mult a ajutat Moldova pe românii din Ardeal. Moșul Gheorghe Lazăr știa toate acestea, săracul. El zicea. «Ehei, drăguță, dacă nu era Moldova, eram păgâni catolici aici. Moldova ne-a ajutat foarte mult».
Așa este! Și de aceea, măi băieți, bine că ați venit în Moldova, să cunoașteți Moldova, mănăstirile din Moldova. Să ținem legătura națională în inima noastră, Moldova și Ardealul, că suntem una”.
Ardelenii şi-au părăsit locurile natale fiind alungaţi de prigoana catolicilor şi a calvinilor, care, după cum bine ştim, au forţat unirea cu Roma a românilor ortodocşi ardeleni. Şi părintele Ilie Cleopa şi părintele Ioanichie Moroi au fost la începuturi păstori de oi. Iar mai apoi, prin purtarea de grijă a Domnului, au ajuns păstori de suflete. Amândoi odihnesc, până la a Doua Sfântă Venire a Mântuitorului, în liniştea paradisiacă a cimitirului de la Sihăstria. În mai multe cărţi ale sale, părintele Cleopa face referiri speciale la Ţara Ardealului. O empatie de mare intensitate… mergând până la evlavie având-o pentru Moşul Gheorghe Lazăr, care venea din Şugag, judeţul Alba. De remarcat că o mare parte dintre ardeleni şi-au aflat liniştea şi mântuirea în Moldova. A fost auzit vorbind despre toate acestea chiar moşul Gheorghe Lazăr. De fapt el însuşi a adus mai mulţi tineri din Ardeal, care au ajuns monahi şi monahii de nădejde în mănăstirile moldave.
Şi cine a fost ca pelerin pe muntele Ceahlău sau în muntele Sihlei, unde s-a nevoit Sfânta Teodora – singura sfântă de origine română canonizată de Sfântul Sinod -, e cucerit de liniştea locurilor, de glasul şi sfinţenia apelor care coboară iute de pe versanţii munţilor.
Părintele Cleopa se bucură de multă putere de convingere, mai ales acum, când s-a strămutat la cele veşnice. Se bucură de har şi e un desăvârşit predicator al Ortodoxiei. Stau mărturie o mulţime de veşti venite din America, Italia şi alte locuri, unde au ajuns cărţile sale. Cei care le citesc se convertesc la Ortodoxie, inspiraţi de toate argumentele şi de toată iubirea pentru Dumnezeu, care răzbate din cărţile sale.
Redăm, pentru coerenţă şi înţelepciune, o mică scriere a părintelui Ilie Cleopa, intitulată Legătura Moldovei cu Ardealul. Este, în fapt, un dialog al părintelui cu un grup de pelerini ardeleni sosiţi la Sihăstria:
„- De unde sunteţi voi, măi băieţi?
– Din Ardeal, părinte.
– Şi eu sunt din Ardeal. Răs-străbunicii mei au fost din Săliştea Sibiului.
Eu am un văr, profesor mare la Iaşi, care-i cu arhivele statului, la Golia, Vasile Ionescu. Şi el are toate registrele cu ardelenii care au trecut munţii. Din Piatra-Neamţ până la Vatra-Dornei, în toate comunele, sunt ardeleni izgoniţi de unguri. Toate comunele. Şi Pipirigul şi Poiana-Teiului şi Borca şi Sabasa, toţi sunt ardeleni fugăriţi din Ardeal, care au ocupat Valea Bistriţei. Cum au trecut munţii, le-au dat munţi, poieni şi aici s-au instalat. Care au trecut din Ardeal le-au dat acolo. Tot atunci au trecut şi moşii mei, în Vinerea Paştilor. Am găsit scris: Simion Ungureanu, Vasile Ungureanu şi Ilie Ungureanu. Ungureni erau numiţi toţi care veneau din Ardeal.
Ei au venit cu 300 de oi. Şi au spus acolo în Ardeal la autorităţi că n-au cu ce ierna oile la Sibiu, şi au venit că au auzit că este fân mult la Beclean, aici la Dorna, pe la Ilva, şi aşa au venit să fie cât mai aproape de graniţă. Şi în Vinerea Paştilor au astupat tălăngile la oi, că santinelele ungureşti erau departe, la 10 km unul de altul prin pădure, şi era un viscol mare, o furtună. Aşa au trecut, şi când s-au văzut dincoace, santinelele noastre i-au primit şi apoi au coborât la Vatra-Dornei. Unul a rămas la Pipirig, este un sat de Ilie aici; unul la Tătăruşi, comună mare, şi unul la Botoşani.
Așa au trecut moșii mei, răs-străbunicii noștri. Tata știa de aceștia toți. Ei săracii, moldovenii, au adăpostit pe ardeleni când a fost că au venit catolicii și au luat toate cărțile ortodoxe de la bisericile ortodoxe din Ardeal și le-au dat foc și au pus cărți de-ale lor, care aveau Crezul cu Filioque.
Și când a intrat bietul Andrei Șaguna, marele român și cunoscut și la Viena, murise blestemata aceea de Maria Tereza și au intrat alți împărați. Apoi s-a făcut un memoriu mare, câte biserici ortodoxe au fost stricate și mănăstiri, câtă prigoană este și cutare. Și atunci le-au dat voie să pună preoți români în biserici, dacă au. Câți preoți a trimis atunci Moldova să-i ajute pe ardeleni!
Iar Mănăstirea Neamț era în floarea tipăririi. Cuviosul Paisie, 1794, alimenta atâta Ortodoxie de aici, de la Neamț. A trimis 12 care cu cărți religioase bisericești, cu boi trase peste munți. Arată istoria toată. Când au ajuns la Sibiu, a fost o mare inaugurare – peste munți se mergea greu atunci, nu erau mașini și drumuri -, Trioade, Penticostare, Mineie, Evanghelii, Apostoli, tot ce trebuie pentru Biserica Ardealului. De aceea se găsesc cărți tipărite aici la Mănăstirea Neamț pe la Bihor, pe la Zalău, pe la toate bisericile. Foarte mult a ajutat Moldova pe românii din Ardeal. Moșul Gheorghe Lazăr știa toate acestea, săracul. El zicea. «Ehei, drăguță, dacă nu era Moldova, eram păgâni catolici aici. Moldova ne-a ajutat foarte mult».
Așa este! Și de aceea, măi băieți, bine că ați venit în Moldova, să cunoașteți Moldova, mănăstirile din Moldova. Să ținem legătura națională în inima noastră, Moldova și Ardealul, că suntem una”.
Valeriu Tănasă (comuna Agapia, judeţul Neamţ)
