Asemenea celorlalte anotimpuri, primăvara a inspirat mereu artiștii și s-a numărat printre subiectele preferate și des abordate de aceștia. Nicio primăvară nu e copia identică a celei de dinainte, iar zilele de primăvară se prezintă și ele variat, uneori cu schimbări majore de la o zi la alta, iar astfel, „subiectul” primăvara generează mii de imagini diferite. Primăvara e perioada în care schimbarea se produce poate mai accelerat decât în celelalte anotimpuri. Cel mai scurt anotimp, cel în care fiecare zi și moment al zilei aduce o imagine nouă față de cele văzute anterior, contribuie la fascinația și încercarea artiștilor de a-i capta și imortaliza efemeritatea și unicitatea din momentele ce trec și se pierd aproape imediat, dacă nu sunt observate la timp.
Lumina dimineții, lumina apusului, ploaia, vântul, soarele, toate acestea, în anumite momente, relevă diferite nuanțe ale primăverii. Lor li se adaugă viziunea și maniera proprie fiecărui artist, prin care același subiect să fie redat în moduri atât de diferite. Mai sunt și cazurile în care artiștii tratează subiectul din perspectivă alegorică, în care primăvara devine o tânără și frumoasă fată. În toate cazurile artiștii ne-au lăsat imagini ale unor primăveri subiective, demult apuse, pe care, deși noi nu le-am trăit, avem ocazia de a le contempla secole mai târziu, datorită lor.
Selecție din arta românească
Selecția pe care o propun este la fel de subiectivă precum fiecare dintre aceste opere și reprezintă o foarte mică parte dintre „primăverile” pe care le putem descoperi în lumea frumoasă a artei românești. Să ne oprim măcar la câteva dintre operele dedicate acestui anotimp de unii dintre marii artiști români.
Nicolae Grigorescu, Primăvara în livadă și Primăvară la Câmpina
Maestrul de la Câmpina, deschizător de drumuri pentru toate generațiile care i-au urmat, fondatorul picturii moderne românești, surprinde esența primăverii pictând un copac încărcat cu flori albe, realizând un „focus” pe ramurile înflorite din centrul compoziției, subiectul diluându-se progresiv pe măsură ce ne apropiem de marginile tabloului. Imaginea construită din pete de culoare și puncte, în stil impresionist, prezintă o paletă care cuprinde doar câteva culori. La umbra copacului, în partea stângă jos, remarcăm și o țărăncuță care se odihnește, iar personajul aproape se contopește cu peisajul. Primăvară la Câmpina surprinde un moment trecător, precum primăvara. Jumătate din registrul compozițional este ocupat de un mesteacăn, înconjurat de vegetație, presărată cu flori roșii și galbene. În plan mai îndepărtat zărim o țărăncuță îndepărtându-se. Tabloul se vindea în martie 2022 cu 95.000 de euro.
Ștefan Luchian, panoul decorativ Primăvara și Flori de primăvară
Chiar la începutul anilor 1900, Victor Antonescu îi comanda pictorului o compoziție în stil Art Nouveau, în care să fie prezentată primăvara în mod alegoric. Primul anotimp al anului este asociat cu vârsta tinereții și cu un nou început. Astfel, Luchian și-a imaginat anotimpul ca pe o tânără cu păr blond, în rochie roz, cu podoabe în păr și înconjurată de trandafiri. Regăsim lucrarea în Galeria de Artă Românească Modernă a Muzeului Național de Artă al României.
Luchian redă primăvara și prin peisaj sau naturi statice cu flori, cum este tabloul viu colorat.
Criticul de artă Oscar Walter Cizek menționa, în 1945: „Florile lui Luchian par crescute într-o lume ireală, chiar dacă tușa nespus de vie a culorilor se impune privirii într-o prospeţime unică. Luminile dau petalelor aripi. Luchian nu este niciodată patetic sau declamator, înfăptuind în florile lui o sonorizare, o polifonie de străluciri care se sintetizează fiindcă îşi au izvorul în taina unei tensiuni interioare”.
Nicolae Dărăscu, La munca câmpului
Nicolae Dărăscu, pictor și acuarelist, a fost puternic influențat de impresionism și neoimpresionism. Născut la Giurgiu, a studiat pictura la Academia de Arte Frumoase din București, între 1902 și 1906, la clasa lui George Demetrescu Mirea. După absolvire, a primit o bursă la Académie Julian din Paris,
unde și-a dorit să ajungă pentru a călca pe urmele celor pe care mult îi admira: Nicolae Grigorescu și Ştefan Luchian.
A studiat alături de Jean-Paul Laurens și Luc-Olivier Merson. A călătorit mult, în diferite regiuni din Țară, dar și din sudul Franței (Toulon și Saint-Tropez) și în Italia (Veneția). Contactul cu arta europeană nu l-a făcut însă niciodată să uite de rădăcinile și de arta românească. Artistul a redat primăvara în mai multe scene ce reproduc episoade de lucru la câmp. Se remarcă printr-o forță și expresivitate a culorii.
Nicolae Vermont, Amiază de primăvară (1926)
Născut la Bacău, Nicolae Vermont este cunoscut ca pictor şi gravor. A studiat la Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti, apoi la München şi Paris, asemenea multor artiști români. Dintre „primăverile” surprinse de Vermont am ales o acuarelă pe care o realiza în 1926 la Paris. Petele de culoare construiesc imaginea unei zile calde de primăvară. Vedem o tânără așezată într-o grădină, vedem copacii și vegetația redată în diferite culori. Transparența prin care se caracterizează tehnica acuarelei ajută mult în a exprima esența lucrurilor și chiar transparența vegetației crude primăvara, când lumina solară trece prin ea.
Samuel Mützner, Zi de primăvară (1925)
Născut într-o familie modestă din Bucureşti, pictorul român de origine evreiască Samuel Mützner a urmat cursurile Academiei Julian. Şi-a definit stilul în urma anilor petrecuţi în cercul lui Claude Monet. Și-a exprimat mereu preocupările pentru aflarea de noi soluţii și formule picturale. Unele dintre operele sale sunt expuse în mari muzee din Țară, iar altele se găsesc în importante colecţii particulare.
Mützner creează o pictură care surprinde primăvara în stil impresionist, în
acorduri cromatice subtile şi tuşe consistente, analizând în detaliu motivul (așa cum procedează de fiecare dată) – în cazul de față, copacul înflorit. Lucrarea surprinde tot ceea ce are primăvara mai frumos: o atmosferă liniștitoare și splendoarea unui copac înflorit, într-o grădină.
(Surse foto: WikiArt.org, arhive.com, 1st-art-gallery.com)
