♦  „Nu uita că nu se va vindeca cineva fără Dumnezeu”
(Sfântul Varsanufie)

Este război în școală. Pentru că sunt atâtea victime. Este o reflectare fidelă a necredinței care stăpânește peste societatea românească. Și toate aceste rele cumplite care vor veni peste români au fost profețite de duhovnicii noștri din munți. Iată ce spunea Părintele Paisie Duhovnicul, de la Sfânta Mănăstire Sihla, imediat după Revoluție. După evenimentele grele din decembrie 1989, auzind bătrânul despre aceasta, a zis: „Acesta este un semn mare că s-a luat pacea de pe pământ. Căci s-a zdrobit capul șarpelui, dar veninul lui a rămas și s-a răspândit în toată lumea prin coada lui”. Dar și Părintele Iustin Pârvu a rostit foarte clar că va veni război peste Europa. Război cu vărsare de sânge, dar și război cibernetic și biologic. Și vedem că deja s-au petrecut multe din acestea, iar acum sunt în plină desfășurare. A venit și cutremur foarte mare. În Africa și în alte zone stăpânește foametea. Amintim și pe doamna Aspazia Oțel Petrescu, care are profeții clare despre căderea din perioada erei virtuale. Și noi îi credem pe toți aceștia, fiindcă au avut viață curată și, prin mărturisirile din temnițele comuniste, s-au învrednicit să urce pe crucea Golgotei și apoi să primească darul străvederii.
Pentru a atenua războiul din școli avem cuvintele Sfinților Părinți. „Nu uita că nu se va vindeca cineva fără Dumnezeu”. Acest adevăr rostit de către Sfântul Varsanufie este obligatoriu să-l aibă în minte toți conducătorii României. Nu consiliere psihologică! Alertați, „mai-marii” din Educație se grăbesc să trimită vreo 24.000 de consilieri, câte unul în fiecare școală din România. Pot să trimită miliarde de consilieri! Până când nu-i vor aduce, deopotrivă, pe profesori și pe copii aproape de Domnul Iisus Hristos, războiul din școli se va amplifica. Profesorii vor ajunge victimele elevilor pe bună dreptate, fiindcă i-au mințit pe elevi și i-au jefuit de bani prin meditații extrașcolare. Elevii noștri se vor vindeca de violență atunci când vor avea un ideal. Eu le recomand acel ideal pentru care s-au jertfit în închisorile comuniste cei mai bravi fii ai României. Cităm pe Virgil Maxim, autorul cărții Imn pentru crucea purtată: „A mea e credința în Dumnezeu și dragostea de neam, care mă fac biruitor tocmai prin această suferință”. O mare parte din elevii și tinerii noștri au în față idealul trândăviei, al superficialității, al senzualității și al vorbirii de rău a României. Nu se poate așa ceva! Rezultatul este ieșirea minții lor din pacea lui Dumnezeu și inocularea în suflet a violenței, de către Lucifer.
O, Doamne, la câtă cruzime s-a ajuns! Băieți și fete asistând cu plăcere la scenele pline de violență ale propriilor „colegi”, față de frații lor mai slabi și mai săraci cu duhul. Asistă, pur și simplu, la răstignirea lui Hristos. Pentru că în orice om este o fărâmă din suflarea personală, primordială și infinită a Domnului. Și Domnul primește toată suferința celor care sunt torturați și maltratați. Toți am fost înjosiți. Dar durerea cea mai cruntă o resimt copiii și adolescenții.
Ne amintim câteva cazuri prezentate de Dostoievski, în Idiotul și în Fraţii Karamazov.
Lipsa culturii inspirată din Evanghelie a creat în societate un soi de neoameni, chiar monștri, pe alocuri, lipsiți de bunătate, milă, iubire, blândețe. Și, în loc să ne alarmeze în sens bun și să se insiste pe învățătura Evangheliei, se bate monedă pe recea consiliere psihologică – cu aceasta își bat capul cei din minister. Eu îmi amintesc faptul mistic, aș putea spune, că, atunci când în sat la noi rostea cineva cuvântul Evangheliei, apoi acolo se instala liniștea, evlavia și pacea.
Pentru că acum se fac toate fără chemarea numelui Domnului, fiindcă s-a frânt comuniunea sfântă între oameni – de aceea este prezentă tulburarea în rândul elevilor. Diavolul nu doarme și a iscat repede agresivitate, violență și un adevărat război în sufletul elevilor și între ei înșiși. Astfel că se bat „ca chiorii”, mintea fiindu-le întunecată de otrava internetului, a drogurilor, iar profesorii, ei înșiși rătăcesc pe ecranele tabletelor și beau cafele și alte licori prin cancelarii. Vai de zilele noastre unde am ajuns!
Ne putem „lăuda” cu lumea în care trăim?! E o întrebare puțin idioată. Pentru că suntem învățați ca numai întru Hristos să ne lăudăm. Dante, în călătoria sa către Empireu, îi găsește pe violenți într-o bolgie întunecată a infernului. Desigur că manifestările noastre au multe din apucăturile forței răului pe care o slujim mai mult decât pe forța binelui.
Dacă noi, adulții, am trăi după Evanghelia Domnului Iisus Hristos ar fi fost prezente și în școli smerenia, mila și iubirea. La aceste trei virtuți nici măcar nu poate privi toată tabăra demonilor. De ce au o astfel de putere cele trei virtuți? Pentru că sunt luminate de Sfânta Treime. De ce e violență în școli? Repetăm întrebarea pentru a ne exprima îngrijorarea reală. Este violență în școli pentru că nu e prezent duhul răbdării, al blândeții, al dragostei și al curăției, după cum spune Sfântul Efrem Sirul, în cunoscuta sa rugăciune, care este rostită în toată vremea Sfântului și Marelui Post al Paștilor. De ce este tulburare, senzualitate și chiar desfrâu, măcar la nivel de gânduri, în școli? O spune tot Sfântul Efrem, în urmă cu vreo 16 secole. Pentru că în școli este prezent duhul grăirii în deșert, al trândăviei, al iubirii de stăpânire și al grijii de multe.
Prin urmare, elevilor le lipsește din minte și din inimă chiar, Dumnezeu. Au fost mai multe tentative clare de a arunca icoanele afară din școli și s-a reușit. Aceasta, în timp ce 89 la sută dintre români se declară creștini ortodocși. Păi, creștin ortodox înseamnă a fi gata de moarte în orice clipă, pentru Credință și pentru Neam, așa cum au făcut mărturisitorii din temnițele comuniste. Dacă noi asistăm pasivi la aruncarea lui Hristos afară din școli, înseamnă că singuri facem ștergerea nației noastre din Cartea vieții. Această răzvrătire se vede de departe că este inspirată de Lucifer, Satana. Nu generalizez. Pentru că știm cu toții că sunt mulți dascăli în școli care suferă o adevărată mucenicie. Fără ei s-ar prăbuși totul. Profesorii creștini, cu mărime de suflet și cu nesfârșită iubire pentru elevi, salvează încă școala.
Da, în ciuda aparențelor, există încă o minoritate ortodoxă în școli. Dar ea este extrem de mică. Din 33 de elevi dintr-o școală din București, numai o elevă și diriginta ei l-au mărturisit pe Hristos cu curaj. A fost reflectat de către presă acel sondaj. Și, bineînțeles că au fost prigonite cele două creștine. Și ne mai mirăm că există atât de multă violență, agresivitate și vulgaritate în școli. Este încă la cote mici. Părintele Dimitrie Bejan, pe care l-au pedepsit comuniștii cu 23 de ani de temniță pentru că a mărturisit Ortodoxia, spunea, încă de prin 1971, că societatea se va sataniza fără Biserică, pentru că, în comunism, preoții și Sinodul în majoritate, au pactizat cu elementul comunist. Nu o spun eu, ci aceia care au suferit în închisori. În prezent tot cam la fel stau lucrurile. Sfântul Sinod nu prea are nicio reacție la toate legile anticreștine care sunt aplicate în România Ortodoxă.

Agresivitate globală în societatea românească

„Doamne nu vreau să mă lepăd de Tine, ajută-mă.” Aceasta a fost rugăciunea prin care s-au salvat tinerii din închisorile comuniste. Acum, dacă le spui elevilor și studenților să caute pe Hristos și Evanghelia, riști să fii exclus din societatea celor tineri. Rugăciunea citată mai sus aparține lui Marin Răducă și a rostit-o atunci când a fost pedepsit cu mai multe zile de izolator. Acolo nu era sobă. Bătea vântul și gerul prin locul unde fusese geamul, care era scos de gardieni cu intenția clară de a-i omorî pe deținuții politici. Rostind această rugăciune, Marin Răducă a fost ajutat de Domnul și s-a „aclimatizat”, cum se exprimă dânsul, și a ieșit cu bine din închisoarea Aiud, după 19 ani de lipsire totală de libertate.
„Totul e să fii sub ascultarea lui Dumnezeu, iar în primul rând, să fii permanent lipit de Dumnezeu”, continuă bătrânul Marin Răducă. Cuvântul lui Hristos trebuie trăit. „Și uite așa, omul să nu se dezlipească de Sfânta Scriptură, pentru că îi va ajuta foarte mult.” Ce este în fond Sfânta Scriptură? Este Viața Mântuitorului. Și Mântuitorul ce spune? Fiți sfinți, că Dumnezeu sfânt este (Petru 1, 16). Idealul nostru de toate zilele este Sfințenia.
,,Eu nu mă gândesc la moarte, pentru că moartea o consider simplă trecere de la o viață la cealaltă, pe care noi nu o cunoaștem. Rugăciunea fără trezvie nu ajunge la Dumnezeu.
Și aceasta este pocăință, adică a nu mai săvârși păcatul. Deci, nu trebuie nimic forțat, din dragoste toate să le facem.”
Printr-o astfel de gândire au biruit mărturisitorii din temnițele comuniste. Ei sunt modelele. Am sintetizat aceste învățături pentru a le afla și vreo câțiva elevi, deși sunt tare sceptic că se vor găsi puțini să se mai aplece și către cuvintele sfinte ale celor care au urcat pe crucea suferinței, mergând până la a-și jertfi viața pentru Hristos și salvarea Neamului Românesc. Să avem, totuși, nădejde. Cine mai credea că va mai fi biruit comunismul vreodată? Și, iată că, în 1989, mii de tineri au ieșit și au strigat în stradă: „Cu noi este Dumnezeu”. Și căderea comunismului a fost mare. Să aruncăm Domnului grijile și frământările noastre! „Noi suntem de partea învingătorilor”, așa îi spunea Maica Domnului lui Valeriu Gafencu într-o vedenie în închisoare:
„Să nu te temi,
Să nu te îndoieşti,
Biruinţa va fi a Fiului meu!”.
Amin.