♦ „Nu mai avem nici stema de pe Drapelul Național. Ne-au luat totul!” – consideră Metin Cerchez, fost deputat, la a cărui inițiativă, UDMR a fost (timp de două săptămâni) scoasă în afara legii
Într-un loc „discret” al orașului de la malul mării, la ora stabilită, renumitul Metin Cerchez (foto) (fost deputat de Constanța, ales pe listele comunității turce între 2000-2004) și-a făcut apariția punctual și gata să ne pună la dispoziție (viguros, matur și incisiv cum îl știm) câteva „dezvăluiri incendiare” – ca fost membru în Comisia Parlamentară de Siguranță Națională – despre modul decisiv în care s-a implicat în lupta împotriva mafiei externe și interne care ne-a pus Țara „pe butuci”, după puciul din 1989.
Dovedindu-ne deseori că este „mai român decât românii”, în dubla sa ipostază de ziarist și parlamentar, domnul Metin Cerchez nu a ezitat, uneori asumându-și riscuri extreme, să fie ca un „far”, național, care să ne „lumineze” secvențe de istorie (în fapt, dedesubturi care au provocat sânge și suferință în Corpul Țării) și să ne indice, cu precizie de chirurg, cauzele și efectele „tumorii” generate de Regizorii și Figuranții care ne-au orchestrat inclusiv acțiuni de destabilizare (segregaționiste si revizioniste) pe teritoriul României (la inițiativa sa parlamentară, din 2004, ong-ul UDMR a fost scos timp de două săptămâni în afara legii)!
Chiar și acum, la vârsta de 62 de ani, acest fost demnitar al Statului Român nu și-a abandonat idealurile patriotice, deși i-a fost recent hărăzit să „guste” pe deplin din „cupa amară” a „falselor steaguri” infiltrate în suveranism și naționalism. Să-l urmărim, așadar, pe cel căruia, cu recunoștință, îi urăm încă Mulți Ani! Cu bucurii nepieritoare!
– Câțiva prieteni mi-au spus că așteaptă cu interes acest interviu cu dumneavoastră! Auzindu-vă numele, vă știau cam toți originea etnică… Ce ne spuneți, însă, despre numele Cerchez?
– Lumea, desigur, nu cunoaște cine au fost cerchezii. Foarte puțini știu că neamul acesta, al cerchezilor (descins istoric din sud-estul Asiei), este de fapt un neam de războinici. Dintotdeauna, cerchezii s-au remarcat prin a fi luptători demni, incomozi, care nu dau înapoi. Au conviețuit, uneori fiind prigoniți (de ruși, bulgari), dar alteori au fost folosiți (ca foarte buni strategi militari) în funcțiile administrative de agă (ofițer) și vizir (un fel de ministru) în Imperiul Otoman.
– Știți, nu?, că a fi astăzi patriot, cu atâta dârzenie lucidă, este considerat de globaliști ca un delict…
– Este, aici la noi, o vorbă, populară, conform căreia „capul plecat, sabia nu-l taie!”. Dar eu nu sunt de acord cu ea. Este tocmai invers: „capul plecat, sabia îl taie!”. Sunt un turc loial, musulman, dar dacă m-ai trădat… este rău!
– Cât de semnificativ este, în România, neamul acesta al cerchezilor?
– Vă spun așa, ca pe o glumă: „slava Cerchez”. Mă gândesc, în primul rând, la celebrul general Cerchez, cel care – în Războiul de Independență al României, de la 1877 – l-a învins și a luat sabia de la generalul turc Osman Pașa, după încercarea nereușită a acestuia de a sparge încercuirea Plevnei. La loc de cinste este și unchiul meu, actorul Hamdi Cerchez, cu multe roluri în mari filme românești! Sunt însă și alte nume, sugestive, de distinși cerchezi ai României!
– Este adevărat că marele actor Hamdi Cerchez, unchiul dumneavoastră, a murit în condiții cam dubioase?
– A murit în 1996, la Istanbul, pe când lua parte la Recepția, prezidențială, la care partea română a fost reprezentată de președintele Ion Iliescu.
– Și unde este înmormântat?
– Este înmormântat la Cimitirul musulman din Constanța! În București, unde a trăit, nu există un astfel de cimitir. Pe atunci, primar al Capitalei era Traian Băsescu. A rămas imun, ulterior, la cererea mea!
– Mentalitatea aceasta, foarte combativă, v-a fost insuflată de părinți?
– Da! M-am născut într-o familie cinstită, obișnuită, nu într-una cu bani (cum sunt acum în politică). Tatăl meu era din Hârșova și mama din Cobadin. Au murit în „floarea vârstei”, iar eu am ajuns în situația de a mă confrunta cu greutățile vieții, fiind orfan!
– Cu temperamentul dumneavoastră „incendiar”, v-ați păstrat unitatea familială și în comunism și în postcomunism?
– Da, avatarurile nu ne-au zdruncinat! M-am căsătorit cu o româncă (nașă de cununie ne-a fost cea care, cândva, a fost nominalizată pentru funcția de
prim-ministru în Guvernul României – Sevil Shhaideh), mariaj din care a rezultat o fiică. Amândouă sunt ortodoxe.
– Ce studii aveți?
– Să vă fac o surpriză, că tot veniți de la Târgu-Mureș: sunt absolvent al Facultății de Drept „Petru Maior” din Târgu-Mureș, specialitatea manager în drept administrativ.
– Și, pe deasupra, ziarist! Nu?
– În „spatele” meu, în Presă, l-am avut ca mentor, când 90% din presa aservită era formată din cadre de la școala de partid „Ștefan Gheorghiu”, pe renumitul ziarist independent Eduard Victor Gugui (patronul revistei „Baricada”). Mai înainte scosesem (cu 9 tineri entuziaști) ziarul anticomunist „Contrast”, al Constanței, ca mai apoi să-i iau un interviu, la ziarul „Incomod”, președintelui Ion Iliescu. M-am remarcat public și „pe sticlă”, la TV Neptun și, ulterior, la TV Soti și OTV. Oriunde am fost, zi și noapte, m-am angajat într-o luptă acerbă cu caracatița de mafioți ai României, mai ceva chiar decât mafioții italieni.
– Știați ceva, din mass-media externă, despre prăbușirea regimului Ceaușescu?
– Ascultând „orbește” Radio „Europa Liberă”, acesta a reușit magistral să ne „ducă de nas”! Propagandiștii lui, supuși CIA, făcuseră mare tam-tam cu „Scrisoarea celor 6”, prin care, Mossad, CIA și KGB au executat planul înscenării unei revoluții sângeroase, menit să-l înlocuiască pe Ceaușescu cu un anume Ion Iliescu.
– Ne-au manipulat, apoi au devenit „vedetele” globalizării, de după ʼ89, în România?
– Da, de exemplu Emil Hurezeanu, „mâna dreaptă” a președintelui Iohannis. Cel care se „juca” în… sinagogă. Ne-au dat informații false după tipologia Diviziei Z a Serviciilor Secrete, iar Poporul Român (ca și întreg Occidentul) le-a „înghițit”! Oculta sionistă, bogată, își freacă mâinile, acum, cu satisfacție, determinându-ne diversionist să experimentăm capitalismul lor prin „evadarea” din socialism. Pacepa l-a dus pe Ceaușescu în SUA și l-a convins să ia bani pentru „dezvoltare”! Iar Ceaușescu, cu dezinvoltură naționalistă, a intrat într-un joc, subteran, împrumutând 13 miliarde $! Și în final, ce s-a întâmplat? A fost nevoit să tot vândă diferite produse naționale, ca să achite datoria externă, sfârșind prin a fi arestat ca un criminal și ceaușismul a fost înlocuit, în 1989, cu o guvernare eminamente alogenă.
– L-au „lucrat”, prin sovietici și americani, la Malta?
– Acolo, da, s-a hotărât să fie lichidat în stil stalinist! Au provocat niște evenimente, unde credeți? Chiar acolo unde Ion Iliescu fusese prim-secretar, la Timișoara, în Timiș. Despre conspirația de la Malta, dintre globaliștii Bush și Gorbaciov, am făcut un film, Dacica, care începea chiar cu o secvență în care cei doi lideri se întrevedeau pe vapor!
– În martie 1989, când Ceaușescu anunța oficial lichidarea datoriei externe și spunea că România nu va mai plăti „tribut” nimănui, nu i-a enervat acesta – la culme! – pe stăpânii finanțelor mondiale?
– El a fost păcălit prin masonerie, organizație subversivă de natură sionistă, de generalul securist și alogen Pacepa. Sigur că i-a enervat, așa cum un alt președinte nu îndrăznise să o facă!
– Ni l-au scos apoi în față, ca „momeală” a revizionismului unguresc, pe așa-zisul pastor maghiar Tokes Laszlo. Nu?
– Operațiunea a fost executată, din păcate cu atâția morți, de agenți ai CIA, KGB, Mossad și, bineînțeles, de cei unguri de la AVO!
– Nu le-a fost rușine să spună că sunt „emanații revoluției”?
– Cum să le fie rușine dacă, în 17 decembrie 1989, manifestanții din Timișoara au fost uciși, pe treptele Catedralei, pentru că ușile fuseseră închise de specimenul Ilie Sârbu? Individul acesta, în loc să fie arestat, condamnat, a ajuns vicepreședinte al PSD.
– Ne-a trădat Securitatea, în 1989?
– Generalul Vlad, șeful Securității, a realizat că jocul era pierdut și a făcut tot ce a fost posibil ca să-și „salveze pielea”! Le-a dat ordin subordonaților să se retragă în cazărmi și să predea armamentul la rastele: nu cred să fi fost în „barca trădătorilor”.
– Cum vedeți, în general, România cea de după 1989?
– România este în metastază! Asistăm efectiv la un „cancer generalizat”!
– Să nu știm noi, oare, cum să ne organizăm național?
– Nu, dar România nu mai este condusă de români. Dacă cumva ești român, ești pur și simplu arătat cu degetul! Dacă ești naționalist, ești „taxat” ca extremist, antisemit etc.! Sunt niște „etichete globaliste”! Nu suntem ca în SUA, unde este o mândrie să-ți iubești țara! La noi este tocmai invers!
– Dar, de fapt, cine ne conduce?
– Cine altcineva, decât alogenii invadatori? Scopul lor este să ne dezbine, să ne dezintegreze. Ca în cazul fostei Iugoslavii, în postceaușism, când s-a dorit ca Transilvania să fie luată de organizațiile sioniste! A căzut planul masonic, cum ni se destăinuie „din interior” chiar generalul Rogojan (șef de cabinet al generalului Vlad – n.n.).
– Cum? Și Rogojan este mason?
– Da!
– Concluzia ar fi, deci, că năvălitorii au vrut și vor să ne distrugă Țara?
– Și otomanii au venit, dar au lăsat la conducere domnitori români. Nu doar că au condus, dar s-au și bătut, uneori, cu turcii. Cei patrioți, efectiv „s-au dat” la prea-puternicii otomani. Cei de astăzi sunt niște aserviți, șantajabili, „unelte vorbitoare”!
– Prin cine sunt controlați acești „valeți” autohtoni?
– Prin Serviciile Secrete externe!
– Când erați deputat, aveau minoritățile statut de egalitate?
– Da’ de unde! Minoritățile primeau niște bani de la Guvern, cel puțin un milion de euro pe an. Banii aceștia nu erau împărțiți în mod egal (eu m-am opus ca minoritatea turcă să încheie un protocol de colaborare cu PSD), căci comunitățile de maghiari și evrei erau privilegiate și primeau mai mult.
– Existau dezacorduri, tensiuni, între minoritarii turci?
– Când eram demnitar al Statului Român, deputat, mi-am propus să văd unde merg banii acordați de Guvern, dacă într-adevăr ajung la minoritarii mei. Și unde credeți că s-a ajuns? Până acolo încât oameni pe care îi reprezentam, etnici de-ai mei, m-au agresat – fizic – într-un WC!
– Incredibil! Cine erau? Nu le-a fost teamă că, totuși, aveați un cuvânt greu de spus în Comisia Parlamentară de Siguranța Națională?
– Ei, aș! Cei care m-au lovit făceau parte chiar din conducerea minorității turce!
– Nu ați sesizat organele naționale, competente?
– Când mi-am dat seama că „încrengătura” mafiotă este foarte complexă, cu ramificații până „sus”, am luat în calcul (în anul 2003) chiar să cer azil politic în SUA!
– I-ați mai putut reprezenta, în aceste condiții, pe turci?
– Am părăsit Uniunea Democrată a Turcilor și am creat o formațiune politică nouă, Uniunea Turcilor Musulmani din România, cu care am câștigat, în 2005, un nou mandat de deputat!
– Și? Vi l-au anulat? Sau cum s-a întâmplat?
– Păi, cine numără voturile? STS (Serviciul de Telecomunicații Speciale – n.n.). Acești „băieți din umbră” mi-au anulat 1.242 de voturi, exact cât era necesar ca să fie altul „ales” în locul meu! Iar apoi m-au anunțat că nu mai sunt câștigător!
– Ca fost membru în Comisia de Siguranță Națională, cred că știți multe „dedesubturi”!
– Într-adevăr, am avut acces la multe informații secrete (clasificate). Când mi-am terminat mandatul, am știut ce să fac. Că nu se știe…
– De ce v-ați supărat pe UDMR, când erați în Parlament?
– Comunitatea maghiară și-a desemnat niște reprezentanți care nu doar că practică o politică neloială, ostilă intereselor noastre naționale, ci și, într-un mod singular și incredibil în Uniunea Europeană, are „dreptul” (deși este un ciudat ONG sub formă de „uniune culturală”) să participe regulat la alegerile parlamentare; depune un așa-zis jurământ de credință, deși a refuzat să voteze Constituția României, având și pretenția să aibă un statut privilegiat, atât la nivelul minorităților, cât și față de populația majoritară!
– Ei se „legitimează” cu Tokes Laszo, mediatizat ostentativ ca „simbol al revoluției române” din 1989! Nu-i așa?
– N-a fost nicio revoluție! A fost o lovitură de stat în ale cărei dedesubturi „simbolul” maghiarilor, Tokes, a fast spionul numărul 1 al Serviciilor Secrete și este un „erou” care ne-a „vândut” Țara! Un trădător!
– Pentru succesul inițiativei dumneavoastră parlamentare din 2004, când UDMR a fost scoasă în afara legii, mulți români vă consideră „mai român decât mulți români”!
– Păi, nu? Cum poți tu, PSD, să asociezi la guvernarea României un așa-zis partid, în condițiile în care UE interzice existența partidelor constituite pe criterii etnice și refuză să se ralieze minorităților cu câte un reprezentant parlamentar fiecare? Am spus atunci și repet, UDMR funcționează ilegal! Este o „fantomă”, asociată forțat minorităților, cu nu mai puțin de… 18 parlamentari! Primește pe nedrept sute de milioane de euro ca partid parlamentar, din buget, deși nu este înscris în partid!
– Nu a fost grea eliminarea UDMR de pe scena politică?
– A fost ceva cu totul extraordinar, inițiativa mea fiind votată lejer! Majoritatea parlamentarilor, inclusiv Vadim, mi-a votat inițiativa. Pe atunci era președinte de sentință Valer Dorneanu, președintele Camerei Deputaților.
– Nu au încercat să vă intimideze, să vă șantajeze, să vă cumpere loialitatea?
– M-au chemat prim-ministrul Adrian Năstase și sforarul Hrebenciuc! Și, ce să vezi? Mi-au spus că voi fi deputat pe viață, să-i las în pace, să le fac jocul! S-au dedat la tot felul de tertipuri, au făcut ce au făcut și, până la urmă, au reușit după două săptămâni să anuleze votul legitim, să îl reia și să redea, fraudulos, „dreptul” UDMR de a candida la alegerile parlamentare. Cine credeți că s-a înjosit, atât, ca să încalce legea? Chiar pesedistul Valer Dorneanu, ulterior pus șef la… Curtea Constituțională a României! Cu complicitatea lui Năstase și Hrebenciuc!
– V-au „lucrat”, apoi?
– Oho! S-au răzbunat fără scrupule și, când au urmat alegerile parlamentare, mi-au anulat acele 1.242 de voturi de care v-am vorbit! M-au scos, astfel, din Parlament!
– Cu actualul președinte Erdogan, al Turciei, cum a fost? L-ați „blocat”, un pic, cerându-i sabia domnitorului Ștefan cel Mare al Moldovei?!
– M-am dus în Turcia cu o delegație guvernamentală condusă de prim-ministrul Adrian Năstase și, la un moment, acesta m-a rugat – pe când îi traduceam ce spunea actualul președinte turc – să îi cer, în numele României, sabia lui Ștefan cel Mare aflată în muzeul Topkapî din Instanbul (sabia i-a fost înmânată marelui Ștefan, după bătălia de la Vaslui, din partea papei de la Roma, Sixt al VI-lea, ca semn de prețuire a Moldovei în apărarea creștinității – n.n.). Și Erdogan mi-a zis: „Băi, Metin, tu ești nebun? Păi, nu ziceți voi în istorie – a românilor – că ne-ați bătut pe noi, turcii? Nu înseamnă aceasta că n-ați câștigat războiul, dacă sabia și steagul de luptă sunt la noi”?
– Ei, nu chiar… În Istoria Românilor se menționează că domnitorul nostru, Ștefan cel Mare și Sfânt, i-a învins pe turci în bătălia de la Vaslui (1475), dar a fost învins de aceștia în bătălia de la Războieni (1476). Până la urmă, cum s-a „încheiat” cererea sabiei istorice?
– Ni s-au dat două copii, una României și alta Republicii Moldova. Cea de la noi este la Fundația „Nicolae Titulescu” din București. În schimb, Năstase a promis un loc pentru un Centru cultural româno-turc din Constanța și construirea în București a unei moschei. Cei care aveau interese, au susținut în chip mincinos că era vorba de o „mega moschee”! Nu era ceva special, era una normală! Poate vi se pare ceva de necrezut, dar dacă moare un musulman în București nu au un cimitir unde să îl îngroape, să îi citească…
– Vi se asociază numele cu „emblema” de patriot român…
– Vedeți, în ʼ89 ne-au decupat stema de pe Drapelul Național și, astăzi, nu mai avem o stemă națională reprezentativă! Ne-au luat totul! Fiindcă nu este normal, nu am acceptat situația aceasta, jenantă, motiv pentru care am avut o inițiativă parlamentară de repunere pe drapel a unei steme cu cele 4 regiuni mari, istorice, ale României!
– Și „stăpânii” din umbră s-au opus, nu? Pentru ei „ajunge” gaura făcută, în 1989, în locul marilor noastre simboluri!
– Da, partidele inventate s-au opus! În frunte cu PSD! La ședința din Senat, însă, poetul Adrian Păunescu a luat atitudine și a spus cam așa: „Să ne fie rușine că un turc născut în România să ne dea lecții de patriotism, să putem avea, acolo, pe steagul nostru național, o Stemă care să ne reprezinte ca Neam!”.
– Mai avem, astăzi, patrioți precum Vadim?
– Ca Vadim, nu! Ce isterii în Servicii, ce nedumeriri în UE, când a ajuns, în finală, la alegerile prezidențiale! Și cât de mult a fost discreditat când ne vorbea, la TV, de disensiunile noastre cu Ucraina și de mânăriile interlopilor din România… Tot ce spunea era adevărat, dar propaganda globalistă l-a etichetat ca fiind un „nebun”! Iată, însă, că, astăzi, omul de rând își dă seama că a fost „dus de nas”, că „nebunul” Vadim avea dreptate!
– Îi „calcă” pe urme George Simion?
– Ce anvergură intelectuală, ce viziuni politice poate să aibă un lider de galerie de fotbal? Este un om cu „cheiță” la spate, preluat de Traian Băsescu, infiltrat de SIE pe relația României cu Basarabia istorică.
– Dar Șoșoacă? Să fie oare vorba de o „opoziție controlată” de Servicii, de niște simpli creatori de imagini publice false?
– Cât timp a țipat la Ursula, arătându-i icoana, arătându-i blasfemia de la Jocurile Olimpice și dezavuând blasfemia de la Jocurile Olimpice și mașinațiunile mișcării sioniste prin care era răstignit încă o dată Hristos, m-am regăsit, trup și suflet, în Șoșoacă! Ne-am coalizat o vreme, m-a și propus candidat SOS la Parlament, dar relația s-a „fracturat” din rațiuni financiare și din cauza faptului că, în contextul strângerii de semnături, mi-am permis un mic concediu cu familia! În Turcia! Am dat curs dorinței fiicei mele, medic, de credință ortodoxă…
– Ne-a fost scoasă „la înaintare”, pe linie masonică?
– Păi, după 1989, mama ei s-a raliat mișcării masonice, cu conexiuni, sus, până la nivelul altui mason celebru, prim-ministrul Adrian Năstase! Este evident că ascensiunea politică a Dianei se leagă de angrenajul complex al mamei sale.
– Dar Geoană? Este naționalist?
– Lumea nu știe, dar este cetățean român de origine evreiască. Tatăl său a fost implicat în „vânzarea evreilor” pe timpul lui Ceaușescu.
– Mai este România o țară a
românilor?
– Cum să mai fie, când 90% dintre conducătorii români, în loc să meargă în biserici ortodoxe, se duc în sinagogi? Au pactizat cu ocupantul, cu aducătorii crimei numite comunism, batjocoritori ai lui Hristos și asasini ai atâtor români! Ne-au condus și ne conduc devalizându-ne Țara după Al Doilea Război Mondial și sclavizându-ne în postceaușism. Invadatorii aceștia consideră că România este o țară de-a lor, „noul Ierusalim”! Uitați-vă că Sinaia, Poiana Brașov, Centrul Vechi al Bucureștilor, toate sunt în proprietatea lor!
– Cum se face că vorbiți despre Pace, dar sunteți incomod și dezavuat chiar în unele medii religioase?
– Îmi doresc să fie pace între evrei, creștini și musulmani! Ce facem, însă, cu răutatea din unii? Eu, de pildă, am ce am cu evreii răi, turcii răi, creștinii răi! Ce frumos a fost când, pentru Pace, președintele israelian Shimon Peres s-a întâlnit cu liderul palestinian Arafat. Nu știu dacă au mimat, dar până la urmă și-au dat mâna pentru Pace!
– Inclusiv muftiul comunității musulmane v-a criticat, când v-ați pus în genunchi și ați rostit rugăciunea creștină „Tatăl nostru”! Ce extraordinar, din partea dumneavoastră, să spuneți apoi că a fost vorba de „un semn de respect față de Jertfa lui Iisus și de respect față de Poporul Român”!
– Cum să îl invoci pe Allah și să omori? Sunt de neacceptat atentatele acestea împotriva femeilor și copiilor! Cine omoară o mamă, un copil, nu este altceva decât un criminal. Un terorist. Păi, nu este Coranul o carte a luminii și a dragostei? Ce blasfemie este să strigi Allah Akbar (Allah e mare) și… să ucizi!
– Sunteți un nostalgic al comunismului?
– Comunist nu sunt. Socialist, însă, da!
– Sunteți și naționalist, unul din liderii PRM…
– Am avut onoarea să fiu „pe baricade” cu patriotul Vadim, luptând cu o bandă de Jefuitori ai României! În nicio țară din lume conducătorii nu își vând zăcămintele. A fost și este trădare de Neam și Țară!
– N-ați scăpat nici dumneavoastră de trădători, din păcate…
– Pe mine nu m-au trădat românii, ci turcii! Dacă liderii minorității turce erau drepți (știind că eu luptam împotriva corupției) mă sprijineau, dar m-au agresat și m-au alungat.
– Noi, românii, nu uităm și vă suntem recunoscători pentru efortul imens pe care l-ați făcut pentru instaurare a echității, prosperității și demnității noastre naționale! Vă mulțumim!
– Din nefericire, nu mai avem nimic! Nimic! Ocupantul postceaușist ne-a luat totul, inclusiv dreptul de a avea o Stemă pe Drapel. S-a făcut aceasta cu complicitatea dezonorantă a unei puzderii de „cozi de topor”, autohtone!
