Pornind de la filmul Greu de ucis 1, cu marele actor Bruce Willis, ajungem la filmul adevărat Ușor de ucis 2, care s-a întâmplat în direct pe ecranele televizoarelor și monitoarelor din SUA; este vorba de moartea prin împușcare a tânărului Charles Kirk (foto), într-un campus universitar din statul Utah. Pornind de la al doilea Amendament al Constituției SUA, care protejează dreptul de a deține și purta arme, ce a fost ratificat la 15 decembrie 1791, acesta a fost, este și va fi intangibil. Din cauza acestui amendament au fost asasinați patru președinți ai SUA: Abraham Lincoln, 1865, împușcat de actorul John Wilkes Booth, James A. Gardfield, președinte împușcat în 1881, William McKinley, împușcat în 1901, și celebrul și iubitul John Fitzgerald Kennedy, asasinat la Dallas, Texas, în 1963. Și alții au fost asasinați în urma violențelor politice a vremurilor lor. Imediat după J.F.K. a fost ucis prin împușcare fratele lui, Robert Kennedy, ce candida la președinția SUA și alți doi oameni celebri: Martin Luther King Jr. și Malcom X. Teroarea armelor continuă în SUA în școli, universități, târguri și orașe, dar Amendamentul doi nu cade niciodată. La un moment dat, marele actor de film Charlton Heston, cunoscut în filmele Ben Hur, El Cid, sau Planeta maimuțelor, fiind șeful comisiei americane federale de deținere arme, a fost atacat violent de presă mai ales după masacrele din liceele americane știute de dumneavoastră. Dacă facem un arc peste timp și o paralelă între moartea lui J.F.K. și tânărul Charlie Kirk vedem că avem foarte multe asemănări. La împușcarea lui Kenedy, pușcașul marin Lee Harvey Oswald a tras cu o pușcă cu lunetă Mannlicher Carcano, calibru 308 de la aproximativ 200 m, armă care, după părerea multor specialiși din vremurile de atunci, era incapabilă să facă ravagiile anatomice ale capului președintelui american. De aceea, se credea pe atunci că au fost trei trăgători, cu teoria celor trei gloanțe din direcții diferite.
Acum, asasinul lui Charlie Kirk, Tyler Robinson, nu este un pușcaș marin, ci un tânăr de 22 de ani, care, la prima vedere, nu era capabil de o așa lovitură și o așa țintă, fiindcă la acea distanță trebuia reglată traiectoria glonțului, care era influențată de vântul existent, de temperatura mediului și multe alte coordonate care sunt calculate de obicei de un al doilea trăgător, cu un aparat ce coordonează traiectoria în funcție de parametrii pe care i-am enumerat. Și aici sunt unele suspiciuni cu privire la doi oameni care stau în spatele lui Kirk, presupunând că sunt garda lui personală, foarte suspecți. Înainte de zgomotul produs de armă unul și-a dus mâna la șapca albă, și anume la cozoroc și apoi la ureche, iar al doilea om, foarte musculos, a făcut câteva semne pe antebraț și braț, care se pot asemăna cu semnele folosite de pușcașii marini. Mai există în față și lateral dreapta un bărbat care avea mâna dreaptă în axilă îndreptată spre Kirk. Deci, există și teoria că glonțul a venit de la mică distanță și a făcut praf artera carotidă și vena jugulară, cu sângerare puternică. S-a observat un punct negru la filmarea cadru cu cadru care se îndrepta încet, încet spre gâtul lui Kirk. Nu știm ce era. Încă nu avem examenul de medicină legală care ne va descrie amănunțit traiectul glonțului, leziunile produse, orificiul de intrare, orificiul de ieșire, dacă există, sau dacă glonțul a rămas în Kirk. Sunt câteva întrebări la care medicina legală trebuie să răspundă.
În ceea ce privește impactul emoțional, acesta este imens și, din păcate, împarte lumea în două și România în două, și anume pro și contra asasinatului. Nu poți să fii în niciun caz pro asasinat. Doar un dement poate să gândească acest lucru. Ce zicea Charlie Kirk? „Va veni un timp când, din cauza faptului că susținem credința și Biserica vom fi proclamați de unii ca trădători, iar când spui adevărul ești redus la tăcere.” Pentru el tăcerea a fost moartea. Soția lui Charlie Kirk, Erika, îi spune printre lacrimi fiicei sale – care întreabă „unde este tati, mami?” – „este dus într-o excursie cu Iisus”. Tot Erika spune: „nici nu știți ce-ați dezlănțuit în țară și în această lume!”.
Întrebarea care izbucnește de pe buzele tuturor este: cine a comandat asasinatul? Cine i-a tăiat aripile unui om care vorbea despre familie, credință și tradiție și care (de ce nu?!) putea fi următorul președinte american?!
